, ,

Situație dezastruoasă la școlile din Sectorul 1

Avem săptămânile acestea un dezastru la sectorul 1. Firmele care au avut contract de reparații la școli cu Primăria Sectorului 1 au abandonat lucrările intrând într-un conflict cu direcția de școli. Totodată, la primărie a venit o sesizare de la DNA prin care primarul este întrebat de motivul întreruperii relațiilor contractuale cu aceste firme.

Pur și simplu incompetența actualei echipe a PSD va duce ca la deschiderea anului școlar să nu fie reparate toaletele, centralele de încălzire, sălile să nu fie văruite iar în școli să nu fie bani nici măcar pentru săpun, cretă și hârtie igienică. Părinții din cea mai bogată zonă urbană a României, vor trebui iar să pună mână de la mână pentru a cumpăra cele necesare școlii.

Nu credeam că se poate ajunge atât de jos în actul administrativ, să încerci să iți faci toate combinațiile pe cârca școlarilor. Se pare însă că la Sectorul 1, PSD vrea să dea cele mai mari tunuri exact la școli. Știind că nu mai câștigă minim 20 de ani alegerile în aceste cartiere pregătește tot felul de licitații la dublul prețului pieței, în speranța că vor mai fura ceva până anul viitor.

Ajunge !!! Nu se poate să vă bateți joc de oameni în halul asta !

#facemcuratenie #profulaprimarie #candidatliberal #sectorul1 #noisuntemsectorul1

/de
,

Digitalizarea administraţiei publice: avem în faţă mult câmp liber şi multe oportunităţi

Digitalizarea trebuie să schimbe fundamental relaţionarea dintre stat, cetăţean şi mediul de afaceri, şi nu doar prin dispariţia distanţei, ci prin utilizarea extensivă a tehnologiei la nivelul administraţiei centrale şi locale. De câţiva ani deja, digitalizarea a devenit un buzzword. O banalitate în zona serviciilor financiare, a Retail-ului, a furnizorilor de utilităţi, digitalizarea a rămas mai mult decât timidă în zona administraţiei.

Deşi de la 1 iulie, ANAF face un pas important, chiar – fără să-mi fie teamă de cuvinte – o revoluţie la nivelul digitalizării în România, administraţia publică este încă undeva la final de secol al XX-lea. Asta arată şi Indicele Economiei şi Societăţii Digitale (DESI) 2020 realizat de Comisia Europeană. Conform acestor date, România ocupă ultimul loc in UE în ceea ce priveşte serviciile publice digitale. La fel, cea mai mare parte din angajaţii administraţiei publice şi locale nu deţine competenţele digitale necesare de bază, chiar dacă majoritatea posturilor de lucru necesită astfel de abilităţi.

Baze de date care nu comunică între ele, instituţii care ”nu se cunosc” din punct de vedere informatic, aceasta este încă realitatea în care trăim. Zeci şi sute de milioane de euro cheltuiţi până acum pe proiecte fără nicio finalitate, dar aşezate frumos în strategii de digitalizare.

A fost nevoie iată de o criză sanitară şi de voinţa politică a Guvernului Orban pentru ca Sistemul Naţional Electronic de Plată Online (SNEP) – Ghiseul.ro, platformă gestionată de Autoritatea pentru Digitalizarea României, să fie interconectat cu Spaţiul Privat Virtual pentru plata de către contribuabili persoane fizice sau private a obligaţiilor fiscale la buget, direct, cu cardul bancar. Peste 30 de impozite şi contribuţii pot fi, astfel, achitate online.

Dar statul Român, cel mai mare deţinător de big data din România, este încă în situaţia de a nu putea exploata în propriul interes informaţiile pe care le are, cu consecinţe vizibile la multiple niveluri, cel îndeobşte cunoscut fiind cel fiscal şi financiar. Or stim că toate aceste constrangeri de natură fiscală şi financiară au consecinţe directe asupra dezvoltării economice. Pentru ca aceste probleme să fie depăşite este nevoie de o accelerare a procesului de inovare şi de transformare a operaţiunilor, pentru ca administraţia publică să ofere mai mult şi mai bine cetăţenilor, cu resurse mai puţine.

Există două feluri de a privi această realitate. Primul este cel al evaluării situaţiei de fapt, care este une foarte grea. Cel de-al doilea, pe care îl prefer, este cel al examinării părţii pline a paharului: avem în faţă mult câmp liber şi foarte multe oportunităţi. Şi în primul rând trebuie să profităm de resursele ce ne sunt oferite de UE şi de experienţa altor state membre pentru a implementa şi în România strategii care au dat rezultate.

Mai întâi să observăm că digitalizarea, de una singură, nu este o condiţie necesară şi suficientă pentru a genera creştere economică. Corelaţiile între creşterea economică şi gradul de digitalizare al unei ţări sunt limitate ; Nu există neapărat o legătură de cauzalitate între cele două. Simpla adoptare a unei noi tehnologii nu constituie, prin ea însăşi, un factor disruptiv. Trebuie să existe un context, un ecosistem de actori, un cadru legal, pentru că vorbim de zona publică. 

În business, inovarea tehnologică aduce de cele mai multe ori un nou model operaţional. În administraţie, orice pas nou ar trebui să schimbe vizibil modul de relaţionare dintre stat, cetăţean şi actorul economic, asta însemnând nu doar un simplu acces la distanţă la platforma de plată a impozitelor. Viziunea trebuie să fie mai largă şi mai acoperitoare, iar digitalizarea trebuie să producă beneficii prin crearea unui sistem robust de servicii publice digitale, inclusiv de e-learning sau e-health.

Şi atunci cum continuăm? Extinzând serviciile digitale şi diversificându-le. Orice primărie din România ar trebui să poată oferi servicii de stare civilă, de exemplu, fiscale sau cadastrale în mod digitalizat. Aşa cum adoptarea târzie a telefoniei mobile face din România una dintre ţările cu infrastructură excelentă de telecomunicaţii, la fel, digitalizarea întârziată a administraţiei locale ar trebui să pornească, de exemplu, cu un proiect ambiţios de alocare a unei semnături electronice calificate pentru fiecare cetăţean şi antreprenor din România. Ştim că în prezent, costul ridicat al unei astfel de semnături digitale calificate (circa 40 euro per an de utilizator) este o problemă pentru furnizarea unei identităţi digitale,

În acest mod, şi administraţia de stat, deşi mulţi dintre funcţionari se tem de digitalizare, ar fi eliberată de o mare parte din serviciile consumatoare de resurse şi ar putea să se ocupe mai eficient, alocând resurse mai mari, de lucruri mai importante pentru cetăţeni, precum educaţia sau protecţia socială.

Este un drum lung, din care România face acum abia primii paşi.

Conectarea caselor de marcat la serverele ANAF este o primă etapă importantă, care trebuia să aibă loc demult. O face însă Guvernul Orban care este decis să valorifice, poate, pentru prima oară în ultimii 10-15 ani, resursele, know-how-ul, specialiştii, pentru a face ca acest mare proiect al României să avanseze!

Sursa:https://adevarul.ro/economie/stiri-economice/digitalizareaadministratiei-publice-avemin-fata-camp-liber-multe-oportunitati-1_5ef444ab5163ec42714b310f/index.html

/de

EY Webinar: Cum reconstruim România? Discuții despre planurile de viitor în ceea ce privește consolidarea industriei, digitalizarea administrației și investiții

Reconstrucția economiei românești în contextul pandemiei COVID-19 este un subiect important atât pentru sectorul public, cât și pentru cel privat. Nevoia unor soluții concrete din partea guvernării a generat o dezbatere publică asupra celor mai potrivite planuri de reformă economică în contextul actual.

Webinarul EY ”Cum reconstruim România?”, o experiență virtuală inedită ce va aduce împreună reprezentanți ai executivului, lideri din sectorul financiar-bancar și experții EY.

Puteți urmări înregistrarea discuției aici:

Sursa: https://economie.hotnews.ro/stiri-fiscalitatea_la_zi-24096906-webinar-live-criza-romania-financiar-imm-invest-somaj-tehnic-covid-19-pandemie-coronavirus-infrastructura-administratie-publica.htm

/de

Reindustrializarea României trebuie să treacă mai puţin prin reşaparea unor vechi fabrici şi uzine, şi mai mult prin inovare şi ajutor pentru companii

Opinie Tănase Stamule, Decan al Facultăţii de Administrarea Afacerilor cu Predare în Limbi Străine din cadrul ASE şi consilier al premierului Orban

Reindustrializarea României face obiectul unor multiple strategii şi curente de gândire, fiecare dintre ele influenţate, la rândul lor, de diferite programe politice.

România a moştenit, în 1990, o industrie destul de diversificată, calificată de unii dintre decidenţii de atunci drept un ”morman de fiare vechi”. Ca toate calificativele generalizante, nici acesta nu este întrutotul acoperit în realitate.

Ceea ce vedem acum, privind retrospectiv, este că totul, sau aproape totul, în istoria economică post-decembristă, a stat sub semnul sintagmei ”omul sfinţeşte locul”. Deşi strategii pe termen lung au tot fost elaborate, ele nu au fost niciodată puse în practică, economia fiind lăsată într-un soi de anomie, din punct de vedere strategic, derivată parcă, desigur fără intenţie, direct din ”The Machinery of Freedom” a lui David Friedmann.

Vedem cum companii cu acelaşi obiect de activitate, cu aceeaşi piaţă, cu specialişti cu grade echivalente de instruire, au evoluat complet diferit, ba chiar diametral opus, unele ajungând în faliment, altele fiind, la ora actuală, exemple de succes ale tranziţiei de la economia planificată la cea de piaţă. Avem Dacia versus Aro, şi este doar un exemplu.

Simpla schimbare a regimului de proprietate, de la unul etatist la altul privat, nu a rezolvat problema restructurării economiei. Privatizarea, oricât de corectă ar fi din punctul de vedere teoretic al stabilirii unei economii de piaţă, nu ţine loc de strategie de dezvoltare.

Tranziţia, fiind mai mult sau mai puţin lăsată la voia întâmplării, a reuşit să strice multe dintre lanţurile de valoare create în zeci de ani, unele dintre companii regăsindu-se, deodată, fără unii dintre furnizori, sau fără reţea de desfacere.

Această transformare economică fără precedent, şi a cărei teorie s-a scris, peste tot, ”văzând şi făcând”, a produs o mulţime de ”găuri” în ţesutul economic din România, ”găuri” care au creat cu timpul răni adânci care s-au cronicizat şi care au lăsat urme profunde în balanţa comercială şi contul de capital al României.

În 2020, reindustrializare nu mai înseamnă ceea ce ar fi însemnat în 1995 sau în 2000. Industria românească s-a reconfigurat, de multe ori cu ajutorul investiţiilor străine şi a know-how-ului venit din străinătate. A devenit parte a unor lanţuri de valoare, care originează din afară şi se termină, de cele mai multe ori, tot afară.

Dar actuala criză sanitară determinată de răspândirea virusului SARS-CoV2, demonstrează că, în situaţii urgente, lanţurile economice scurte şi integrate funcţionează cel mai bine. Penuria de măşti chirurgicale şi de diverse echipamente medicale din martie a putut fi acoperită, în primă instanţă, doar din import. Lecţia pe care am învăţat-o din această criză este că sectoarele strategice au nevoie de o integrare accelerată a lanţurilor de producţie în România.

Şi nu mă refer doar la sectorul medical. Agricultura şi industria alimentară sunt alte zone în care România are deficit comercial. Doar din zona cultivării fructelor, de pildă, deficitul comercial se apropie de 670 milioane de euro. De aceea, actualul guvern condus de Ludovic Orban a gândit o serie de măsuri printre care se află susţinerea investiţiilor pentru înfiinţarea sau reînfiinţarea livezilor, dezvoltarea filierei fructelor, susţinerea financiară a construcţiilor pentru creşterea capacităţii de depozitare, susţinerea fermierilor pentru facilitarea accesului la piaţă. România are potenţialul de a deveni exportator net de fructe şi unul dintre marii jucători pe piaţa comunitară.

Industria chimică, una dintre zonele intensiv dezvoltate în epoca economiei planificate, este ”responsabilă”, la rândul ei, de o ”felie” de aproximativ 530 milioane de euro din deficitul comercial al ţării. Şi aici, planurile noastre includ măsuri pentru stimularea producţiei locale, prin susţinerea financiară a investiţiilor, dar şi prin finanţarea activităţii locale de cercetare-dezvoltare-inovare, pentru a obţine produse noi, capabile să răspundă noilor condiţii de climă şi temperatură.

Zona de cercetare-dezvoltare este actualmente un adevărat ”călcâi al lui Ahile” pentru industria românească. În ultimul tablou al inovării realizat de Comisia Europeană, România se regăseşte în ultima categorie valorică, cea a inovatorilor ”modeşti”, un decalaj de peste 60% faţă de media europeană, deşi cercetătorii noştri sunt căutaţi în Occident cu rezultate dintre cele mai semnificative. Stimulentele de ordin fiscal acordate până acum în domeniul cercetării-dezvoltării au fost mereu modeste şi greu aplicabile. Deducerea la calculul impozitului pe profit (50% din costurile elibile) pentru activităţile de cercetare-dezvoltare este minimum ce se poate oferi şi asta explică rezultatele modeste ale României în toate sectoarele. Obiectivul executivului este creşterea capacităţii de inovare, a competitivităţii şi a impactului cercetării. Pentru aceasta, o prioritate o reprezintă atragerea şi motivarea personalului din domeniul cercetării – dezvoltării pentru a dezvolta o carieră în plan local.

Potrivit raportului, exporturile de produse de tehnologie medie şi înaltă este singurul indicator care este peste performanţa medie a UE. Cele mai mici scoruri ale României sunt la formarea continuă, inovarea IMM-urilor la nivel de produse sau procese, inovarea IMM-urilor la nivel de marketing sau organizaţional şi inovarea in-house a IMM-urilor. Pentru toţi aceşti patru indicatori, performanţa României este cea mai scăzută la nivelul întregii UE, producând un scor de 0, raportat la restul UE.

Acestea sunt şi domeniile pe care se va concentra acţiunea guvernamentală, pentru ca în România să ”crească” o pătură de IMM-uri performante, mult mai numeroasă decât cele maximum 20.000 de întreprinderi mici şi mijlocii teoretic bancabile din prezent, pentru a ajunge, la orizontul anului 2030, să avem spre 100.000 de IMM capabile să se finanţeze de pe piaţă şi să facă faţă concurenţei comunitare, asemănător Mittelstand-ului german.

Reindustrializarea României trebuie să treacă, deci, mai puţin prin reşaparea unor vechi fabrici şi uzine, şi mai mult prin inovare şi ajutor pentru companii. Acestea au nevoie de un leverage pentru a putea produce, iar ulterior reinvesti capitalul. Doar aşa putem trece de la statutul actual de consumator de capital străin la cel de producător de capital autohton, într-o schemă logică a bunăstării de care România are nevoie.

Ca să obţinem bunăstarea pe care ne-o dorim pe termen mediu şi lung, trebuie să facem în aşa fel încât România să se poziţioneze ca o ţară ce pune accentul pe valoare adăugată ridicată, pe cercetare-dezvoltare, pe capitalul uman valoros. Acesta este obiectivul acestei guvernări: creşterea capacităţii de inovare, a competitivităţii industriei româneşti, fructificând oportunităţile care sunt oferite de pieţele internaţionale.

Sursa: https://www.zf.ro/opinii/reindustrializarea-romaniei-trebuie-sa-treaca-mai-putin-prin-19361624

/de

Calendarul relansării economice se accelerează

Planul Guvernului de susţinere a companiilor este în măsură să permită realizarea convergenţei cu economiile europene 

După măsurile de urgenţă, Guvernul a lansat o nouă etapă de susţinere a economiei – granturi pentru dezvoltarea companiilor şi pentru accelerarea procesului de digitalizare, sprijin pentru investiţii greenfield şi pentru ocuparea forţei de muncă, programe de finanţare nerambursabile pentru companii, care vor ajută la creşterea competitivităţii.

Calendarul relansării economice se accelerează, Guvernul Orban oferind, astfel, un plan sectorial de susţinere a economiei, bazat pe un model de creştere economică ce se axează pe stimularea şi dezvoltarea capitalului autohton, susţinerea proiectelor de investiţii în domenii strategice ale infrastructurii publice (transporturi, sănătate, educaţie, dezvoltare locală, agricultură) şi transformarea economiei în acord cu evoluţiile în plan global.

Pentru prima dată un guvern al României prezintă un plan de susţinere a companiilor, de la cele mai mici până la cele mai mari; inclusiv sartup-uri, în valoare de peste 3 miliarde de euro, din care peste un miliard de euro sub formă de granturi pentru repornirea activităţii firmelor (capital de lucru şi investiţii), 1,2 miliarde euro finanţări nerambursabile, 300 milioane euro granturi pentru iniţiative antreprenoriale şi digitalizarea companiilor, 410 milioane euro sub formă de granturi şi măsuri de finanţare în agricultură.

La acesta se adaugă programul de investiţii publice în sectoare cheie (transport, sănătate, energie), în cadrul căruia sunt prezentate proiecte cu un buget estimat de peste 184 miliarde euro, pe mai mulţi ani.

Acest plan de susţinere, care va fi suplimentat pe măsură ce sursele de finanţare se vor consolida, este în măsură să permită realizarea convergenţei cu economiile europene şi creşterea PIB pe cap de locuitor la 87% din media UE27, pe termen mediu.

Nimic keynisian în acest model economic propus de Guvernul Orban, deşi unii analişti aplecaţi spre teoretizare ar putea să identifice câteva elemente de gândire economică …… Este vorba de o mobilizare pentru a pune bazele unei funcţionari a economiei, care să răspundă provocărilor prezente generate de actuala criză sanitară şi de incoerenţa politicilor economice locale de până acum: reluarea activităţii companiilor, dar de această dată pe o bază solidă, ocuparea forţei de muncă, inclusiv prin atragerea populaţiei active neocupate şi a românilor din Diaspora, tranziţia ecologică şi digitalizarea companiilor, recâştigarea încrederii.

Preconizata injecţie în economie este în deplin acord cu politicile europene şi ţinteşte exact sursele de instabilitate economică şi zonele de deficit comercial ale României, prin dezvoltarea sectoarelor economice vitale şi relocarea producţiei de proximitate. Această injecţie financiară va permite, de asemenea, extinderea ţesutului antreprenorial românesc şi valorificarea întregului potenţial local cu o repartizare echitabilă a veniturilor.

Astfel, planul de relansare economică propus de actualul guvern cuprinde:

– Granturi de sprijin pentru microîntreprinderi (2.000 eur/SRL fără salariaţi) şi IMM (capital de luru şi investiţii, respectiv reconversie economică), inclusiv o schemă de ajutor de stat pentru activităţi de comerţ şi servicii afectate de Covid-19,

– Programe de finanţare nerambursabilă pentru creşterea competitivităţii IMM-urilor (pentru investiţii şi creşterea competitivităţii, prin POR, sau pentru finanţarea investiţiilor mari în creşterea productivităţii. În acest ultim caz, bugetul alocat este de 550 milioane de euro, iar valoarea grantului – între 2 milioane şi 6 milioane de euro;

– Granturi pentru iniţiative antreprenoriale inovative şi digitalizarea companiilor, din care granturi în valoare de până la 100.000 de euro pentru start-upuri create de studenţi în domenii competitive şi inovative, granturi de până la 100.000 de euro/proiect pentru digitalizarea IMM-urilor sau granturi între 30.000 euro şi 100.000 euro/proiect pentru finanţarea programelor de educaţie digitală a angajaţilor din IMM; De menţionat, de asemenea, programul Start-UP, care va beneficia de o schemă pentru finanţarea startupurilor inovative prin granturi de o valoare estimată de 42.000 euro;

– Granturi şi măsuri de sprijin pentru agricultură şi dezvoltarea industriei agro-alimentare care au în vedere: finanţarea depozitelor de comercializare a produselor agricole, obiectivul fiind construcţia a 8 depozite regionale pentru depozitarea, sortarea, ambalarea, etichetarea şi comercializarea produselor agricole locale; granturi de circa 6.000 euro/beneficiar pentru achiziţia de kituri pentru irigaţii; granturi de până la 100.000 euro pentru dezvoltarea activităţilor de procesare şi distribuţie a produselor agricole obţinute de micii producători; facilităţi pentru instalarea tinerilor fermieri prin concesionarea de terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului cu destinaţie agricolă;

– Programe de finanţare pentru investiţii noi şi pentru relocarea companiilor în România, în cadrul unor scheme de ajutor de stat cu o valoare de maxim 37,5 milioane euro/investiţie pentru invesţii greenfield sau pentru sprijinirea investiţiilor care promovează dezvoltarea regională;

– Garanţii de stat şi scheme de asigurare a lichidităţii companiilor, prin continuarea programului IMM Invest, dar şi prin garanţii de stat de până la 90% din creditele comerciale (pentru capital de lucru sau investiţii) contractate sau în curs de contractare de către companiile cu cifra de afaceri mai mare de 20 de milioane de lei. Schema de garantare privind asigurarea creditului comercial (furnizor) urmăreşte stimularea expunerii la risc a asigurătorilor şi facilitarea accesului companiilor la asigurarea creditului comercial. În cazul unei pierderi, suma plătită de către MFP reprezintă 80% din suma neîncasată/nerecuperată de asigurător. De menţionat, de asemenea, programul de garantare a leasingului de echipamente şi utilaje pentru IMM care optează pentru o finanţare non-bancară. Astfel, vor fi acordate finanţări de până la 5 milioane de lei / beneficiar, garantate în limita unui plafon de garantare în valoare de 1,5 miliarde lei;

– Instrumente de creştere a capitalizării companiilor şi de finanţare a investiţiilor care vor consta atât în bonificaţii acordate la plata impozitelor, cât şi în înfiinţarea Fondului Român de Investiţii (FRI) pentru finanţarea unor investiţii în domenii de interes strategic şi a Băncii Naţionale de Dezvoltare (BND) ca instituţie de credit pentru proiecte de investiţii, cu rolul de a contracta împrumuturi pe pieţele de capital şi a acorda finanţări în condiţii avantajoase pentru proiecte de investiţii în domenii strategice, după modelul altor instituţii existente în ţările din UE;

– Măsuri de ocupare a forţei de muncă şi de protecţie socială, care au în vedere, pe de o parte, menţinerea posturilor de lucru şi crearea altora noi, inclusiv prin sprijinirea inserţiei pe piaţa muncii, iar pe de altă parte acordarea de beneficii sociale unor grupuri vulnerabile (elevi, persoane în vârstă, lucrători sezonieri / zilieri din Horeca, agricultură şi turism). Astfe,l pe lângă măsura deja aplicată de acordare a indemnizaţiei de şomaj tehnic pentru angajatorii a căror activitate este suspendată şi aceea a acordării de stimulente pentru reluarea activităţii economice (41,5% din salariul brut al angajatului care revine la lucru după o perioadă de întrerupere, pe o perioadă de trei luni), guvernul va acorda stimulente pentru continuarea activităţii în regim de telemuncă (sprijin de 500 eur/angajat pentru achiziţionarea de echipamente IT) şi un sprijin financiar pentru muncă flexibilă. Astfel, guvernul va plăti prin mecanismul european de finanţare SURE o indemnizaţie în valoare de 75% din diferenţa dintre salariul brut al unui angajat prevăzut în contractul individual de muncă dinaintea reducerii programului şi salariul brut aferent orelor de muncă efectiv prestate ca urmare a reducerii progamului de lucru;

– Un plan naţional de investiţii care detaliază proiectele de investiţii publice în sectoare cheie: transporturi, energie, sănătate, educaţie, dezvoltare locală, agricultură, mediu şi sport.

Tănase Stamule este Consilier pe probleme economice al Primului Ministru şi decan al Facultăţii de Administrarea Afacerilor din cadrul Academiei de Studii Economice

Sursa: https://www.bursa.ro/calendarul-relansarii-economice-se-accelereaza-67059933

/de

Dependența de importuri în agricultură poate produce efecte nu doar în economie, ci și la nivel social

Actuala criză Covid-19 demonstrează o dată în plus că în unele domenii strategice, un anumit nivel de auto-suficiență este necesar.

Pandemia a arătat că, în doar câteva săptămâni, zone întregi ale economiei pot fi închise, cu producția redusă la zero, în principal pe fondul restricțiilor de circulație a forței de muncă și prin efectul măsurilor de distanțare socială, de neocolit într-o situație de urgență sanitară.

Dacă oprirea producției de bunuri neesențiale, deși pernicioasă pentru economie, nu produce, în mod direct, un pericol, sprijinirea semnificativă, dependența de importuri în zone precum agricultura poate produce efecte nu doar în economie, ci și la nivel social.

Supranumită cândva ”grânarul Europei”,

România a făcut progrese notabile în agricultură, domeniu care se transformă an după an într-un business tot mai viguros, lăsând în urmă caracterul de subzistență de la începutul anilor `90. Numărul exploatațiilor agricole a crescut la 3,9 milioane, iar România deține o treime din numărul total de exploatații din UE, conform eurostat.

Dar ponderea agriculturii în Produsul Intern Brut (PIB) rămâne sub 5%, iar acest rezultat rezultat se datorează lipsei eficienței resurselor, a randamentului scăzut în ceea ce privește producția de cereale, absența unei infrastructuri de management al producției și insuficienta pregătire a fermierilor pentru a face față schimbărilor climatice .

Măsurile de ajutor și investiții propuse de guvernul Orban,care se ridica la circa 400 de milioane de euro pentru următorii ani au tocmai acest rol de a ajuta ca transformarea agriculturii și industriei agro-alimentare să producă performanță și să constituie un sprijin real pentru economie.

Fondurile alocate vor merge cu precădere spre:

Construirea de depozite pentru comercializarea produselor agricole: Prin planul de relansare sunt acordate fonduri în valoare de 120 milioane de euro pentru construirea pe o distribuție regională a opt astfel de depozite cu temperatură controlată pentru depozitarea, sortarea, ambalarea, etichetarea și comercializarea produselor agricole locale.

Achiziția de echipamente pentru irigații, prin granturi de 6.000 euro per beneficiar, acordate de guvern dintr-un buget alocat total de 48 milioane de euro, aceste granturi vor fi acordate pentru achiziția de kit-uri pentru irigații.

Finanțare pentru antreprenoriat rural : Pentru sprijinirea directă a activităților de procesare și de distribuție a produselor agricole deținute de micii producători, programul guvernamental prevede acordarea de granturi în cadrul unui buget de 200 de milioane de euro, în valoare de 40.000 euro / 2 locuri de muncă create până la 100.000 euro pentru inițiative antreprenoriale care au în vedere crearea a cinci locuri de muncă.

Instalarea tinerilor fermieri

cu teren agricol concesionat de la stat: Bugetul estimativ pentru aceast proiect este de 42 milioane euro din care 20 milioane euro alocare distinctă pentru tinerii din afara granițelor în scopul reîntoarcerii în țară a celor cu experiență și formare în domeniul agricol.

Obiectivul guvernului este ca beneficiarii acestui program să poată accesa facilitatea concesionării de terenuri cu destinație agricolă, libere de contract cu suprafață de maxim 50 de hectare, aparținând domeniului public sau privat al statului.

Planul de susținere a activităților din domeniul agricol și agro-industrial urmărește să ajute fermierii și întreprinzătorii din acest sector în această perioadă de repornire a activității, dar el ne permite să vedem puțin mai departe în viitor și să anticipăm schimbările structurale care pot interveni în acest sector în România.

Pregătind modernizarea agriculturii și oferind sprijin fermierilor pentru a le asigura spații de vânzare și depozitare a producției sau pentru a face față schimbărilor climatice, care se vor face și mai puternic resimțite, vom asigura nu doar resusele pentru dezvoltarea activității agricole, ci și securitatea alimentară a populației prin furnizarea de hrană din resurse locale, la prețuri accesibile pentru toți cetățenii.

Acest prim dispozitiv de susținere

anunțat de guvern trebuie completat și extins pe măsură ce resursele financiare (buget de stat și fonduri europene) se vor consolida, vorbind în acest caz de un sector prioritar strategic pentru orice țară, alături de cel medical.

Provocarea cea mai mare care va sta în fața oricărei guvernări, în contextul actual, va fi să ofere resurse suficiente pentru ca agricultura românească să recupereze decalajele în raport cu celelalte economii europene – de la lipsa forței de muncă specializată până la reorganizarea producției și schimbarea obiceiurilor de consum – și să evolueze spre o agricultură de precizie, care poate garanta un standard înalt de calitate pentru culturi sănătoase.

În fine, România trebuie să devină din importator net de produse agro-alimentare cu valoare adăugată, un furnizor important de astfel de produse.

Sursa: https://www.capital.ro/dependenta-de-importuri-in-agricultura-poate-produce-efecte-nu-doar-in-economie-ci-si-la-nivel-social.html

/de
,

Cele 5 direcții de dezvoltare strategică a României

Fiecare țară caută să își găsească punctele forte pentru a fi competitivă pe piața internațională. SUA au industria filmului, companiile Tech sau industria de apărare, Germania are industria auto și industria chimică, Olanda are serviciile portuare și industria alimentară, Franța are industriile de lux, etc. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este care sunt zonele unde România are avantaje comparative și pe ce ar trebui să ne concentrăm ca și țară. Dacă analizăm evoluțiile macro din ultimii zece ani putem vedea cinci domenii în care putem excela la nivel internațional:

 

 Industria IT&C 

Astăzi în România sunt undeva la 350 000 de IT-işti, aceştia reuşind să creeze un ecosistem suficient de sofisticat pentru a crea produse cu valoare adăugată mare. Cu o pondere de aproximativ 6% din PIB şi o creştere anuală de 15-20%, acest domeniu ne poate transforma într-unul din principalele hub-uri IT din Europa. Anual, acestei industrii se adaugă 15-20 000 de specialişti ceea ce creează un potenţial de 500 000 de specialişti în 10 ani. Astăzi, IT-işti din România sunt cei mai bine plătiţi din estul şi sudul Europei, existând déjà mulţi portughezi, sloveni sau italieni care lucrează în Bucureşti în acest domeniu.

 

Industria energetică 

România are o serie de avantaje geografice care o pot transforma într-un hub energetic extrem de important în regiune. Potenţialul hidroenergetic, eolian, nuclear dar şi rezervele de gaz ne pot transforma în furnizor de energie pentru toţi vecinii noştri. Dacă reuşim să înţelegem dinamica acestei pieţe la nivel european putem face o serie de mişcări care ar putea transforma companii precum Electrica sau Transelectrica în multinaţionale româneşti de calibru. Din păcate acest domeniu este cel mai influenţat de politică, iar până acum autorităţile noastre nu au arătat că au vreo strategie clară. Cu toate acestea, România îşi păstrează masivul potenţial energetic.

Agricultura 

Cernoziomul din Bărăgan, clima temperat-continental şi piaţa unică ne transformă în una din ţările cu cel mai mare potenţial agricol din Europa. Dacă ne uităm la creşterile anuale din acest domeniu putem observa cât de mare este creşterea posibilă. Dacă la cereale şi la producţia de vin stăm bine, România de abia acum îşi revine la pomicultură şi legumicultură. Un guvern inteligent ar axa cea mai mare parte a fondurilor europene din bugetul 2020-2027 pentru dezvoltarea unei industrii agroalimentare locale care să folosească potenţialul nostrul productiv. Astăzi, agricultura este de departe zona care a beneficiat cel mai mult de apartenenţa noastră la Uniunea Europeană însă pe viitor ar trebui să devină şi baza unei industrii agroalimentare emergente care să îi pună la treabă pe cei aproximativ 2 milioane de români care lucrează în agricultura.

 Turismul 

Anul acesta, încasările din turism au explodat. În primul rând datorită voucherelor de vacanţă dar şi datorită dezvoltării unei industrii care oferă servicii din ce în ce mai calitative. Potenţialul turistic al Transilvaniei, al Moldovei de Nord sau al Deltei Dunării nu este prea exploatat, iar oraşele din România încă nu apăr pe hartă city-break-urilor Europene. O strategie modernă, bazată pe experienţa turiştilor şi folosind influencerii şi social media, ne-ar putea accelera şi mai mult această industrie care ar mai putea balansa deficitele noastre externe.

 

Industria constructoare de maşini 

Astăzi România este una din puţinele ţări din lume care produce aproape toate piesele necesare construcţiei unei maşini. De la motoare, la airbag-uri, la roţi şi cauciucuri, totul este produs în România. Dacă ar exista suficient capital autohton, nu ar fi foarte greu să se facă un autoturism românesc. Școlile noastre de ingineri sunt încă foarte bune iar vechile baze industriale comuniste au fost refăcute şi modernizate. Provocarea viitorului însă, care ne-ar ajuta să sărim o serie de etape în dezvoltarea noastră economică ar fi conjugarea industriei auto cu cea IT&C pentru a realiza în România maşini inteligente. Maşinile viitorului vor fi cu siguranţă nişte calculatoare mobile, bazate pe inteligenţă artificială, iar noi avem toate mijloacele pentru a le realiza.

Sursa: Revista Capital

/de
,

Scăderea impozitului de venit și impactul dezastruos asupra bugetelor locale

Zilele acestea se discută foarte mult despre transferul contribuțiilor de la angajat la angajator cât și despre impactul acestui transfer asupra venitului net al angajatului. În încercarea de a minimiza acest impact negativ, guvernul a propus scăderea impozitului pe venit de la 16% la 10%. Această scădere de aproape 40% va avea însă repercusiuni serioase asupra bugetelor locale.

Astfel, cota defalcată din impozitul de venit este una din principalele surse de venit ale primăriilor din România. Aceasta poate reprezenta între 20% și 40% din bugetele locale, cu excepția Bucureștiului unde reprezinta peste 50% din bugetul PMB.

Faptul că primăriile depind de acest impozit, le face să fie mai dinamice în a atrage investitori de calitate în localitățile lor. Cu cât sunt mai mulți angajați într-un oraș și cu cât aceștia sunt mai bine plătiți, cu atât mai multe venituri vor fi la bugetul local.

Totodată, spre deosebire de cota defalcată din TVA care este folosită pentru cheltuieli fixe, banii din impozitul pe venit sunt folosiți în special pentru investiții, dar și pentru subvenții, curățenie, etc. Majoritatea lucrărilor de modernizare a unităților de învățământ sau sanitare desfășurate de autoritățile locale se fac din banii din această sursă. Scăderea bruscă a veniturilor va duce implicit și la scăderea investițiilor din aceste domenii.

Sunt surprins de lipsa de reacție a primarilor, deoarece aceștia ar trebui să fie primii care să reacționeze contra acestei măsuri. Se pare însă că miraculosul program de guvernare a adormit pe toată lumea. Din păcate, această măsură va afecta foarte serios majoritatea municipiilor reședință de județ frânând și mai mult dezvoltarea lor.

Zilele trecute s-a anunțat că Primăria Capitalei renunță la subvenția pe căldură și că de acest lucru este vinovată Comisia Europeană. Dacă ne uităm bine la pierderile suferite din cauza acestei reforme fiscale, putem observă că cea mai mare pierdere din cota defalcată va fi exact în bugetele primăriilor capitalei. Am senzația că anunțul acesta a fost făcut ca o dezinformare, cunoscându-se faptul că va scădea puternic bugetul și implicit se încearcă aruncarea vinei în curtea altora.

Pentru a realiză cât de gravă este această măsură am realizat mai jos un tabel cu pierderile estimate pentru majoritatea municipiilor din România raportat la bugetele din 2016. Se estimează o scădere generală a bugetelor locale de aproximativ 15%, ceea ce va afecta foarte serios funcționarea acestora, mai ales în contextul creșterilor salariale recente. Această scădere va afecta cel mai mult investițiile primăriilor din țară, care nu sunt impovărate cu subvenții. Guvernul estimează că se va recupera o parte din pierderi prin creșterea forțată a salariilor de către angajatori, aceștia nedorind să scadă netul angajaților. Această creștere însă nu este sănătoasă și nici nu poate fi sustenabilă pe termen lung.

Buget total 2016 Cota defalcata 2016 Pondere in buget Scadere estimata Scadere %
Drobeta 168,204 43,031 25.6% 16,137 9.60%
Timisoara 1,392,457 383,135 27.50% 143,676 10.30%
Arad 492,988 169,765 34.4% 63,662 12.9%
Oradea 606,542 156,274 25.8% 58,603 9.7%
Cluj 1,041,823 433,765 41.6% 162,662 15.6%
Iasi 885,432 253,871 28.7% 95,202 10.8%
Pitesti 405,187 143,270 35.4% 53,726 13.3%
Constanta 666,810 227,783 34.2% 85,419 12.8%
Ploiesti 511,835 205,590 40.2% 77,096 15.1%
Sibiu 441,106 185,698 42.1% 69,637 15.8%
Bucuresti 6,448,108 3,660,748 56.8% 1,372,781 21.3%
Vaslui 136,614.0 37,377.0 27.4% 14,016 10.3%
Alba Iulia 187,100 70,358 37.6% 26,384 14.1%
Alexandria 115,880 36,257 31.3% 13,596 11.7%
Rm. Valcea 311,080 88,479 28.4% 33,180 10.7%
Resita 153,346 38,925 25.4% 14,597 9.5%
Calarasi 110,002 40,004 36.4% 15,002 13.6%
Focsani 209,649 55,903 26.7% 20,964 10.0%
Giurgiu 179,894 47,427 26.4% 17,785 9.9%
Craiova 603,773 195,750 32.4% 73,406 12.2%
Targoviste 220,030 62,825 28.6% 23,559 10.7%
Bistrita Nasaud 269,564 70,484 26.1% 26,432 9.8%
Piatra Neamt 198,971 56,105 28.2% 21,039 10.6%
Botosani 209,377 61,000 29.1% 22,875 10.9%
Suceava 382,246 82,659 21.6% 30,997 8.1%
Targu Jiu 223,607 65,443 29.3% 24,541 11.0%
Baia Mare 308,540 103,890 33.7% 38,959 12.6%
Zalau 155,410 43,739 28.1% 16,402 10.6%
Bacau 343,284 119,000 34.7% 44,625 13.0%
Brasov 466,290 255,260 54.7% 95,723 20.5%
Buzau 288,850 109,460 37.9% 41,048 14.2%
Sfantu Gheorghe 135,157 42,040 31.1% 15,765 11.7%
Galati 418,142 149,980 35.9% 56,243 13.5%
Targu Mures 404,880 164,250 40.6% 61,594 15.2%
Satu Mare 255939 78,373 30.6% 29,390 11.5%
Miercurea Ciuc 125,938 43,638 34.7% 16,364 13.0%
Deva 152,646 29,744 19.5% 11,154 7.3%
Slobozia 112,343 34,665 30.9% 12,999 11.6%
Buftea 51,883 11,774 22.7% 4,415 8.5%
Tulcea 139,822 48,343 34.6% 18,129 13.0%
Total 19,930,749 8,106,082 40.7% 3,039,781 15.3%
Slatina Nu functioneaza site-ul
Braila Nu functioneaza site-ul
/de
, ,

Motive pentru susținerea companiilor multinaționale – 10 zone în care acestea au afectat pozitiv evoluția noastră în ultimii ani și de ce nu e sănătos să ne plimbăm cu pianul pe scări

În ultima perioadă, în spațiul public, au apărut o serie de dezbateri care pun la îndoială importanța companiilor multinaționale pentru dezvoltarea economiei românești. Astfel, acestea sunt atacate din motive precum neplata impozitelor la stat, transferul profiturilor în străinătate, blocarea dezvoltării capitalului autohton, subminarea suveranitătii țării și alte lucruri care crează o stare de nervozitate în rândul investitorilor. Aș dori astăzi se enumăr o serie de avantaje pe care le aduc aceste companii în România și pentru care țara noastră ar trebui să le fie recunoscătoare.

1. Locuri de muncă

Din păcate, capitalul românesc, în momentul de față, nu are capacitatea de a crește gradul de ocupare. Cu un buget al asigurărilor sociale dezechilibrat și cu câteva milioane de români care efectiv nu sunt în statisticile de șomaj, România are nevoie ca de aer de creșterea numărului de persoane angajate pe piața muncii. Dacă ne uităm bine la evoluția acestor cifre, observăm că între 1990 și 2000, România a pierdut aproape șase milioane de locuri de muncă, prin reorganizarea economiei planificate, iar în ultimii 17 ani, am recuperat doar puțin peste 2 milioane (dintre acele locuri). Diferența de oameni neocupati o vedem în numărul mare de români care au plecat în străinătate, dar și în cei care nu sunt încadrați în nicio formă de către ajofm-uri. Din această perspectivă, investițiile străine sunt vitale pentru a crea oportunițăti pentru ocuparea forței de muncă.

2. Crearea clasei de mijloc

După 2000, corporațiile au investit masiv în București, angajând zeci de mii de tineri. Astfel, după aproape 20 de ani, observăm formarea unei noi generații, independente de companiile și bugetele de stat și care și-au bazat ascensiunea în carieră strict pe meritocrație. Această generație este mult mai exigentă în ceea ce privește actul de guvernare, iar independența ei financiară o face să înțeleagă rolul pe care societatea civilă îl poartă pentru dezvoltarea societății. Creșterea acestei clase de mijloc a continuat în orașe precum Cluj-Napoca, Iași, Sibiu și Timișoara, stimulată tot de apariția investitorilor străini.

3. Convingerea tinerilor de a rămâne în țară

Posibilitatea de a avea o carieră promițătoare în țară, dar și creșterea salariilor în marile orașe ale României, a schimbat dorința tinerilor de a mai pleca în străinătate. Astfel, pentru inginerii IT, economiști, arhitecți, etc.  căutarea unui job în altă țara nu mai este o prioritate/o alternativă atât de atractivă ca pană acum. Acum 12 ani, am plecat cu o bursă DAAD în Germania. La sfârșitul anului universitar, jumătate dintre colegi deciseseră să rămână acolo. Astăzi, tinerii care pleacă la studii în străinătate consideră întoarcerea în țară drept ceva normal. Totodată, din cei cinci colegi care rămăseseră în Germania în 2006, doi s-au întors anul trecut, iar unul mi-a spus că ar vrea să revină și el în viitorul apropiat.

4. Creșterea PIB – implicit a pieței

Pentru a avea o piață, trebuie să existe și putere de cumpărare. Dacă ne uităm la evoluția produsului intern brut din ultimii ani, vedem o îmbunătățire constantă a acestuia, iar în unele orașe dacă facem corelarea cu paritatea puterii de cumpărare, putem observa că în România începe să se trăiască din ce în ce mai bine. Un PIB mare, în contextul unei politici fiscale coerente, poate permite investiții critice ale statului dar crează și o piață de desfacere pentru bunurile producătorilor. Singure, firmele românești nu ar fi putut crea atâta plus valoare în economia României, iar interconectivitatea dintre piețele internaționale, investitorii străini din România dar și investitorii români au dus la aceste creșteri economice.

5. Ridicarea standardelor de calitate

Atunci când apar competitori pe piață, crește implicit și calitatea produselor. Multinaționalele au venit cu standarde de calitate verificate în timp, iar regulile lor interne le interzic să își coboare nivelul de calitate. Astfel, în economia românească a fost adus un know-how care lipsea, legat de ce înseamnă calitate, management și relația cu clienții. De la alimentele vândute în piață, la produsele ambalate, haine, servicii, etc. vedem o evidentă imbunatatirie în ultimii ani. Mulți producători români, au înțeles importanța calității și astăzi vedem din ce în ce mai multe produse de top făcute de români. Aceasta însă, se întâmplă datorită faptului că am devenit o piață concurențială, că am facilitat transferul de cunoaștere și de faptul că am înțeles importanța relațiilor economice internaționale.

6. Funcție socială – CSR

Desigur, am văzut un ultimii ani o creștere exponențială a evenimentelor sportiv-culturale adresate maselor. Maratoane, concerte, piese de teatru cât și alte proiecte care au devenit obișnuință. În București, majoritatea lor sunt susținute de corporații. Astfel, dacă analizăm partenerii concursurilor sportive, partenerii marilor concerte organizate în România dar și alocările bugetare ale statului versus cele din privat, putem vedea originile acestor evenimente. Cei care cunosc modul de funcționare al autorităților locale, își dau seama că acestea nu ar fi putut niciodată organiza evenimente atât de sofisticate, iar felul în care se decide împărțirea bugetelor publice, nu ar fi permis apariția unor evenimente de genul. Existența departamentelor dedicate în marile companii funcției de CSR, interesul departamentelor de marketing de a se asocia cu evenimente cultural-sportive au dus la apariția unor produse culturale și sportive care ne fac astăzi mândri de orașul nostru.

7. Efectul de spin-off

Atunci când nu ai capital și cunoaștere, teoria economică spune că este bine să îi inviți pe alții care le dețin, pentru ca în timp să înveți de la ei. Efectul de spin-off, sau mai simplu spus crearea noilor companii de către foștii angajați ai multinaționalelor, în care aceștia își folosesc cunoașterea acumulată pentru a dezvolta idei noi, este din ce în ce mai prezent în România. Societatea noastră nu a avut o cultură capitalistă și, în mod firesc, nu au existat proceduri, analize, strategii dezvoltate special pentru a crește nivelul de cunoaștere al antreprenorilor. Însă, ca angajați ai multinaționalelor, românii au avut ocazia să între în contact cu acestea, să învețe regulile pieței, să învețe instrumente de management și să vadă cum acționează jucătorii mari pentru a cuceri piețele. Cu acest bagaj de cunoștințe dobândit, observăm din ce în ce mai mulți foști angajați ai multinaționalelor care își deschid propriile firme de succes. Efectul de spin-off este mult mai important decât pare în prezent, deorece duce la dezvoltarea de afaceri inteligente, bazate pe un nivel de cunoaștere asemănător cu cel din corporații și care poate pe termen lung trasforma afacerile noi în jucători importanți.

8. Educație – bune practici

Cei care activăm în mediul universitar, înțelegem foarte bine nevoia de a acumula cunoștințe practice, pentru a le transmite studenților atât partea de teorie cât și cea de practică. Din această perspectivă, devine vitală colaborarea cu mediul de afaceri. Invitarea permanentă a directorilor din marile companii la cursuri, realizarea de studii de caz împreună, dezvoltarea curriculei de învățământ împreună cu aceștia dar și conectarea în timp real cu nevoile pieței duce la dezvoltarea de bune practici și implicit la creșterea calității procesului de învățământ. Este nevoie de un dialog constant între mediul academic și cel privat pentru ca know-how-ul acumulat să se transfere dintr-o parte în alta. Doar astfel putem progresa ca societate și crea bazele unei economii dezvoltate.

9. Reforma în învățământ

Actualele evoluții demografice vor pune din ce în ce mai mare presiune pe piață muncii, iar doar o colaborare strânsă cu mediul privat poate duce la soluționarea parțială a problemei. Marile companii, cu experiențe de zeci de ani, înțeleg importanța educației și a faptului că trebuie să își asigure bazine de recrutare permanentă pentru a-și păstra competitivitatea. Astfel, în special companiile germane, austriece și franceze susțin din ce în ce mai mult dezvoltarea învățământului dual. Închiderea școlilor profesionale, a dus la o mare problemă pe piață muncii, desființându-se întregi filiere de specializare tehnică. Astăzi însă, în parteneriat cu mediul privat, apar din ce în ce mai multe licee de profil dual. Acestea însă, dacă le analizăm evoluția lor, sunt susținute de companiile multinaționale. Prin oferirea de burse, locuri de practică dar și prin amenajarea liceelor, aceste companii stimulează reforma în învățământul preuniversitar devenind astfel unul dintre motoarele modernizării economiei. Companiile românești, fiind relativ tinere, nu înțeleg încă nevoia constantă de a avea oameni formați și implicit nu sunt încă pregătite să aloce bugete mari pentru educație. Sunt convins însă, că în timp, li se vor alătura multinaționalelor în demersul de a sprijini învățământul dual neexistând în momentul de față o alternativă mai bună.

10.  Leadership regional

Fiind cea mai mare și dinamică economie din Balcani, România a devenit și centrala multor sedii regionale a marilor corporații. Astfel, din ce în ce mai multe companii aleg să își conducă operațiunile în această regiune a lumii din București. Aceasta duce la specializarea unui grup de manageri români care încep să înțeleagă dinamica piețelor regionale, nevoile acestora dar și stimulii la care reacționează. În următorii ani, estimez că vom avea o masă critică de specialiști în probleme economice regionale pentru a putea dezvolta și capitaluri românești în regiune dar și pentru a ne consolida poziția dominantă în Balcani. Acest fapt astăzi, este datorat corporațiilor, care au încredere în statul român, în legislația românească și în capitalul intelectual românesc și au decis localizarea acestor centre regionale la noi în țara.

În concluzie, aș vrea să amintesc un raport al Fundației Bertelsmann din 2016, care arată efectele financiare ale globalizării asupra economiilor lumii. Din 1990 până în prezent, fiecare român a câștigat în plus 4500 de euro mai mult, decât ar fi câștigat fără efectul globalizării. Dacă ajustăm această sumă la paritatea puterii de cumpărare, ne da 15 500 de Euro, situand România pe locul 27 în lume ca principali beneficiari ai globalizării (adică și a prezenței multinaționalelor pe piață românească) iar cireașa de pe tort, dacă vedem veniturile extra per-capita, aduse de globalizare, raportate la venitul din 1990, țara noastră se situează pe locul 3 la nivel modial, în spatele Chinei și Coreei de Sud,  cu o creștere de 229%.

/de
, ,

Relațiile economice dintre România și Bulgaria, din 2007 până în prezent

Dacă ar fi să analizăm relațiile economice ale statelor din vestul Europei, am observa că printre cei mai importanți parteneri ai lor se regăsesc vecinii apropiați. Astfel, volumul relațiilor comerciale dintre Italia și Franța, sau Germania și Franța depășește cu mult alte relații bilaterale ale tărilor în cauză.

Acest lucru are la bază mai multe argumente

1. Vecinătatea piețelor – este mult mai simplu să vinzi pe o piață apropiată, costurile de transport sunt mai reduse, lanțurile de distribuție sunt mai scurte iar, în general, costurile cu logistica sunt mai avantajoase

2. Compatibilitatea culturală – între vecini, este mai simplu să faci comerț. Acest concept simplu, a stat la baza multor relații între state. Faptul că bagajul cultural este comun, faptul că cetățenii în virtutea vecinitatii geografice încep să se înțeleagă mai bine și fac implicit comerț a dus la o creștere firească a relațiilor comerciale dintre țări vecine.

3. În Uniunea Europeană, există și un argument politic de a intensifica relațiile economice în interiorul blocului comunitar. Astfel, unul dintre principiile de bază al întemeierii UE a fost acela că dacă interdependențele economice foarte mari între state vor scădea considerabil riscul conflictului. Până în prezent se pare că acest principiu rămâne perfect valabil.

Analizând din această perspectivă relația dintre România și Bulgaria, observăm că principiile enumerate mai sus nu sunt 100% valabile. Astfel, deși piețele noastre sunt învecinate, nu există o dorință foarte mare din partea firmelor românești de a face afaceri în spațiul bulgar. Barierele lingvistice cât și reticența românească de a activa pe piețele internaționale a dus la o prezență relativ scăzută pe piața bulgărească. Este impresionant cum anumite firme din București au capacitatea logistică de a fi active în regiuni că Botoșani sau Satu Mare, dar nu reușesc să fie deloc prezente în Ruse sau Pleven, în ciuda costurilor logistice scăzute.

În ceea ce privește compatibilitatea culturală, românii și bulgarii nu sunt foarte diferiți. Aceleași povești despre comunism, aceleași povești despre influența otomană din regiune și cam aceleași povești balcanice despre superstiții, familie sau prietenie. În această relație însă, românii sunt în mod firesc cei ce par mai conectați la vest, bagajul cultural latin făcându-ne misiunea mai ușoară.

Deși între România și Bulgaria au existat în decursul istoriei diferite conflicte, acestea nu au rămas atât de puternic în mentalul colectiv. Astfel, argumentul de a accelera cooperarea economică pentru aplanarea unor conflicte istorice nu este valabil. Poate că în prezent, o abordarea mai sănătoasă ar fi accelerarea cooperării economice pentru a crea o piață cu caracteristici culturale comune, balcanice, unde cele două țări să poată să își folosească la maximum potențialul economic.

Privind însă cifrele observăm că cele două țări au evoluat asemănător în ultimii 9 ani, iar decalajul dintre ele începe să se reducă. Desigur România, cu o populație și o suprafață mult mai mare are un avantaj în construcția PIB, însă și piața bulgărească începe să devină atrăgătoare.

Dacă analizăm raportul dintre volumele PIB din 2007 până în prezent, observăm o fluctuație destul de redusă. De la un PIB de 3,81 ori mai mare, coboară la un PIB de 3,61 ori mai mare. Astfel, ritmul de dezvoltare dintre cele două țări este asemănător.

An RO BG RO/BG
2007 123,70 32,50 3,81
2008 139,7 37,2 3,76
2009 118,3 37,3 3,17
2010 124,1 38,2 3,25
2011 131,5 41,3 3,18
2012 133,9 42 3,19
2013 144,7 42 3,45
2014 150,8 42,8 3,52
2015 159 45,3 3,51
2016(est) 172 47,6 3,61

În ceea ce privește PIB-ul per capiaa, bulgarii au reușit să recupereze parțial diferența dintre noi, însă astăzi se situează undeva la nivelul României din 2007. Foarte probabil o creștere mai accelerată a dezvoltării economice a statului român va duce la o creștere a diferenței la nivelul anului 2007.

PIB/Capita – Euro
An RO BG RO/BG
2007 6000 4300 140%
2015 8100 6300 129%

Analiza balanței comerciale dintre cele două țări, ne arată că România a reușit să aibă un surplus constant față de Bulgaria, cu excepția anului 2010. Deși balanța s-a mai echilibrat față de 2007, în 2014 am exportat cu 25% mai mult decât am importat. Ținând cont de imaginea bună pe care o are România în Bulgaria, există potențialul creșterii exporturilor românești, îmbunătățind și mai mult balanța comercială. Referitor la ponderea comerțului cu Bulgaria în volumul total al comerțului României, observăm o tendință de creștere. Astfel, din 2007, România și Bulgaria și-au dublat exporturile și importurile reciproce, creșterea anuală procentuală a relațiilor comerciale depășind cu mult creșterea PIB a celor două țări. Totodată, observăm că pentru România, doar anul 2009, care a reprezentant vârful crizei economice, a fost unul de fluctuație al creșterii.

An Exporturi Importuri Grad acoperire exp/imp Excedent
2007 941,1 606,2 1,552 334,9
2008 1390 976,4 1,424 413,6
2009 1094,2 942,3 1,161 151,9
2010 1337,3 1439,7 0,929 -102,4
2011 1631,3 1578,5 1,033 52,8
2012 1735 1534,6 1,131 200,4
2013 1697,2 1524,3 1,113 173
2014 1777,7 1440,6 1,234 337,1

În mod evident, o microanaliză a principalelor componente ale comerțului bilateral ne face să înțelegem mai bine situația la zi. Obervam că la majoritatea categoriilor de produse, țara noastră înregistrează un excedent. Interesante însă sunt categoriile de produse unde avem deficit fată de Bulgaria. Se pare că importăm multe materiale de construcții, dar și componente auto pentru industria noastră, iar exportul de mașini Dacia și Ford nu compensează în balanță.

Romania – Bulgaria in 2014 Exp Imp Deficit/Excedent
1 Animale vii si produse animale 74,60 38,4 36,20
2 Produse vegetale 69,50 35 34,50
3 Grasimi si uleiuri vegetale si animale 25,10 19,2 5,90
4 Mancaruri, bauturi si tutun 162,80 115,3 47,50
5 Produse minerale 345,30 62,6 282,70
6 Produse ale industriei chimice 217,30 156,2 61,10
7 Materiale plastice, cauciuc si produse 125,70 96,2 29,50
8 Piei crude, piei tabacite, blanuri 2,90 2,8 0,10
9 Produse din lemn, exclusiv mobilier 31,50 7,3 24,20
10 Pasta de lemn, hartie, carton si articole 38,60 25,4 13,20
11 Materiale textile si articole din acestea 55,20 53,6 1,60
12 Incaltaminte, palarii, umbrele s.a. 9,70 5,2 4,50
13 Articole din piatra, ciment, ipsos, ceramica, sticla 26,80 98,6 -71,80
14 Metale comune si articole din acestea 293,80 262,5 31,30
15 Masini si aparate, echipamente electrice, audio-video 184,90 281,5 -96,60
16 Mijloace si materiale de transport 69,60 133,8 -64,20
17 Instrumente si aparate optice, fotografice,cinematografice,etc. 11,20 6,1 5,10
18 Marfuri si produse diverse 28,90 39 -10,10
19 Alte bunuri 4,30 1,9 2,40
20 Total 1777,70 1440,6 337,10

În concluzie, companiile românești ar trebui să profite de creșterea economică a Bulgariei, iar vecinătatea dintre țările noastre ar trebuie să ducă la accelerarea rapidă a volumului de exporturi și importuri. Avantajul logistic al vecinătății ar trebui să constituie un impuls consistent pentru firmele românești, iar apropierea culturală poate juca un rol important în crearea de relații de business. Un impediment principal este limba și alfabetul însă acesta poate fi rezolvat relativ ușor. În perspectivă, estimez o creștere puternică a relațiilor dintre România și Bulgaria.

/de
Contact - © Tănase Stamule - tanase@stamule.ro - +40 725 679 640
error: Conținut protejat!