, ,

Motive pentru susținerea companiilor multinaționale – 10 zone în care acestea au afectat pozitiv evoluția noastră în ultimii ani și de ce nu e sănătos să ne plimbăm cu pianul pe scări

În ultima perioadă, în spațiul public, au apărut o serie de dezbateri care pun la îndoială importanța companiilor multinaționale pentru dezvoltarea economiei românești. Astfel, acestea sunt atacate din motive precum neplata impozitelor la stat, transferul profiturilor în străinătate, blocarea dezvoltării capitalului autohton, subminarea suveranitătii țării și alte lucruri care crează o stare de nervozitate în rândul investitorilor. Aș dori astăzi se enumăr o serie de avantaje pe care le aduc aceste companii în România și pentru care țara noastră ar trebui să le fie recunoscătoare.

1. Locuri de muncă

Din păcate, capitalul românesc, în momentul de față, nu are capacitatea de a crește gradul de ocupare. Cu un buget al asigurărilor sociale dezechilibrat și cu câteva milioane de români care efectiv nu sunt în statisticile de șomaj, România are nevoie ca de aer de creșterea numărului de persoane angajate pe piața muncii. Dacă ne uităm bine la evoluția acestor cifre, observăm că între 1990 și 2000, România a pierdut aproape șase milioane de locuri de muncă, prin reorganizarea economiei planificate, iar în ultimii 17 ani, am recuperat doar puțin peste 2 milioane (dintre acele locuri). Diferența de oameni neocupati o vedem în numărul mare de români care au plecat în străinătate, dar și în cei care nu sunt încadrați în nicio formă de către ajofm-uri. Din această perspectivă, investițiile străine sunt vitale pentru a crea oportunițăti pentru ocuparea forței de muncă.

2. Crearea clasei de mijloc

După 2000, corporațiile au investit masiv în București, angajând zeci de mii de tineri. Astfel, după aproape 20 de ani, observăm formarea unei noi generații, independente de companiile și bugetele de stat și care și-au bazat ascensiunea în carieră strict pe meritocrație. Această generație este mult mai exigentă în ceea ce privește actul de guvernare, iar independența ei financiară o face să înțeleagă rolul pe care societatea civilă îl poartă pentru dezvoltarea societății. Creșterea acestei clase de mijloc a continuat în orașe precum Cluj-Napoca, Iași, Sibiu și Timișoara, stimulată tot de apariția investitorilor străini.

3. Convingerea tinerilor de a rămâne în țară

Posibilitatea de a avea o carieră promițătoare în țară, dar și creșterea salariilor în marile orașe ale României, a schimbat dorința tinerilor de a mai pleca în străinătate. Astfel, pentru inginerii IT, economiști, arhitecți, etc.  căutarea unui job în altă țara nu mai este o prioritate/o alternativă atât de atractivă ca pană acum. Acum 12 ani, am plecat cu o bursă DAAD în Germania. La sfârșitul anului universitar, jumătate dintre colegi deciseseră să rămână acolo. Astăzi, tinerii care pleacă la studii în străinătate consideră întoarcerea în țară drept ceva normal. Totodată, din cei cinci colegi care rămăseseră în Germania în 2006, doi s-au întors anul trecut, iar unul mi-a spus că ar vrea să revină și el în viitorul apropiat.

4. Creșterea PIB – implicit a pieței

Pentru a avea o piață, trebuie să existe și putere de cumpărare. Dacă ne uităm la evoluția produsului intern brut din ultimii ani, vedem o îmbunătățire constantă a acestuia, iar în unele orașe dacă facem corelarea cu paritatea puterii de cumpărare, putem observa că în România începe să se trăiască din ce în ce mai bine. Un PIB mare, în contextul unei politici fiscale coerente, poate permite investiții critice ale statului dar crează și o piață de desfacere pentru bunurile producătorilor. Singure, firmele românești nu ar fi putut crea atâta plus valoare în economia României, iar interconectivitatea dintre piețele internaționale, investitorii străini din România dar și investitorii români au dus la aceste creșteri economice.

5. Ridicarea standardelor de calitate

Atunci când apar competitori pe piață, crește implicit și calitatea produselor. Multinaționalele au venit cu standarde de calitate verificate în timp, iar regulile lor interne le interzic să își coboare nivelul de calitate. Astfel, în economia românească a fost adus un know-how care lipsea, legat de ce înseamnă calitate, management și relația cu clienții. De la alimentele vândute în piață, la produsele ambalate, haine, servicii, etc. vedem o evidentă imbunatatirie în ultimii ani. Mulți producători români, au înțeles importanța calității și astăzi vedem din ce în ce mai multe produse de top făcute de români. Aceasta însă, se întâmplă datorită faptului că am devenit o piață concurențială, că am facilitat transferul de cunoaștere și de faptul că am înțeles importanța relațiilor economice internaționale.

6. Funcție socială – CSR

Desigur, am văzut un ultimii ani o creștere exponențială a evenimentelor sportiv-culturale adresate maselor. Maratoane, concerte, piese de teatru cât și alte proiecte care au devenit obișnuință. În București, majoritatea lor sunt susținute de corporații. Astfel, dacă analizăm partenerii concursurilor sportive, partenerii marilor concerte organizate în România dar și alocările bugetare ale statului versus cele din privat, putem vedea originile acestor evenimente. Cei care cunosc modul de funcționare al autorităților locale, își dau seama că acestea nu ar fi putut niciodată organiza evenimente atât de sofisticate, iar felul în care se decide împărțirea bugetelor publice, nu ar fi permis apariția unor evenimente de genul. Existența departamentelor dedicate în marile companii funcției de CSR, interesul departamentelor de marketing de a se asocia cu evenimente cultural-sportive au dus la apariția unor produse culturale și sportive care ne fac astăzi mândri de orașul nostru.

7. Efectul de spin-off

Atunci când nu ai capital și cunoaștere, teoria economică spune că este bine să îi inviți pe alții care le dețin, pentru ca în timp să înveți de la ei. Efectul de spin-off, sau mai simplu spus crearea noilor companii de către foștii angajați ai multinaționalelor, în care aceștia își folosesc cunoașterea acumulată pentru a dezvolta idei noi, este din ce în ce mai prezent în România. Societatea noastră nu a avut o cultură capitalistă și, în mod firesc, nu au existat proceduri, analize, strategii dezvoltate special pentru a crește nivelul de cunoaștere al antreprenorilor. Însă, ca angajați ai multinaționalelor, românii au avut ocazia să între în contact cu acestea, să învețe regulile pieței, să învețe instrumente de management și să vadă cum acționează jucătorii mari pentru a cuceri piețele. Cu acest bagaj de cunoștințe dobândit, observăm din ce în ce mai mulți foști angajați ai multinaționalelor care își deschid propriile firme de succes. Efectul de spin-off este mult mai important decât pare în prezent, deorece duce la dezvoltarea de afaceri inteligente, bazate pe un nivel de cunoaștere asemănător cu cel din corporații și care poate pe termen lung trasforma afacerile noi în jucători importanți.

8. Educație – bune practici

Cei care activăm în mediul universitar, înțelegem foarte bine nevoia de a acumula cunoștințe practice, pentru a le transmite studenților atât partea de teorie cât și cea de practică. Din această perspectivă, devine vitală colaborarea cu mediul de afaceri. Invitarea permanentă a directorilor din marile companii la cursuri, realizarea de studii de caz împreună, dezvoltarea curriculei de învățământ împreună cu aceștia dar și conectarea în timp real cu nevoile pieței duce la dezvoltarea de bune practici și implicit la creșterea calității procesului de învățământ. Este nevoie de un dialog constant între mediul academic și cel privat pentru ca know-how-ul acumulat să se transfere dintr-o parte în alta. Doar astfel putem progresa ca societate și crea bazele unei economii dezvoltate.

9. Reforma în învățământ

Actualele evoluții demografice vor pune din ce în ce mai mare presiune pe piață muncii, iar doar o colaborare strânsă cu mediul privat poate duce la soluționarea parțială a problemei. Marile companii, cu experiențe de zeci de ani, înțeleg importanța educației și a faptului că trebuie să își asigure bazine de recrutare permanentă pentru a-și păstra competitivitatea. Astfel, în special companiile germane, austriece și franceze susțin din ce în ce mai mult dezvoltarea învățământului dual. Închiderea școlilor profesionale, a dus la o mare problemă pe piață muncii, desființându-se întregi filiere de specializare tehnică. Astăzi însă, în parteneriat cu mediul privat, apar din ce în ce mai multe licee de profil dual. Acestea însă, dacă le analizăm evoluția lor, sunt susținute de companiile multinaționale. Prin oferirea de burse, locuri de practică dar și prin amenajarea liceelor, aceste companii stimulează reforma în învățământul preuniversitar devenind astfel unul dintre motoarele modernizării economiei. Companiile românești, fiind relativ tinere, nu înțeleg încă nevoia constantă de a avea oameni formați și implicit nu sunt încă pregătite să aloce bugete mari pentru educație. Sunt convins însă, că în timp, li se vor alătura multinaționalelor în demersul de a sprijini învățământul dual neexistând în momentul de față o alternativă mai bună.

10.  Leadership regional

Fiind cea mai mare și dinamică economie din Balcani, România a devenit și centrala multor sedii regionale a marilor corporații. Astfel, din ce în ce mai multe companii aleg să își conducă operațiunile în această regiune a lumii din București. Aceasta duce la specializarea unui grup de manageri români care încep să înțeleagă dinamica piețelor regionale, nevoile acestora dar și stimulii la care reacționează. În următorii ani, estimez că vom avea o masă critică de specialiști în probleme economice regionale pentru a putea dezvolta și capitaluri românești în regiune dar și pentru a ne consolida poziția dominantă în Balcani. Acest fapt astăzi, este datorat corporațiilor, care au încredere în statul român, în legislația românească și în capitalul intelectual românesc și au decis localizarea acestor centre regionale la noi în țara.

În concluzie, aș vrea să amintesc un raport al Fundației Bertelsmann din 2016, care arată efectele financiare ale globalizării asupra economiilor lumii. Din 1990 până în prezent, fiecare român a câștigat în plus 4500 de euro mai mult, decât ar fi câștigat fără efectul globalizării. Dacă ajustăm această sumă la paritatea puterii de cumpărare, ne da 15 500 de Euro, situand România pe locul 27 în lume ca principali beneficiari ai globalizării (adică și a prezenței multinaționalelor pe piață românească) iar cireașa de pe tort, dacă vedem veniturile extra per-capita, aduse de globalizare, raportate la venitul din 1990, țara noastră se situează pe locul 3 la nivel modial, în spatele Chinei și Coreei de Sud,  cu o creștere de 229%.

/de
, ,

Relațiile economice dintre România și Bulgaria, din 2007 până în prezent

Dacă ar fi să analizăm relațiile economice ale statelor din vestul Europei, am observa că printre cei mai importanți parteneri ai lor se regăsesc vecinii apropiați. Astfel, volumul relațiilor comerciale dintre Italia și Franța, sau Germania și Franța depășește cu mult alte relații bilaterale ale tărilor în cauză.

Acest lucru are la bază mai multe argumente

1. Vecinătatea piețelor – este mult mai simplu să vinzi pe o piață apropiată, costurile de transport sunt mai reduse, lanțurile de distribuție sunt mai scurte iar, în general, costurile cu logistica sunt mai avantajoase

2. Compatibilitatea culturală – între vecini, este mai simplu să faci comerț. Acest concept simplu, a stat la baza multor relații între state. Faptul că bagajul cultural este comun, faptul că cetățenii în virtutea vecinitatii geografice încep să se înțeleagă mai bine și fac implicit comerț a dus la o creștere firească a relațiilor comerciale dintre țări vecine.

3. În Uniunea Europeană, există și un argument politic de a intensifica relațiile economice în interiorul blocului comunitar. Astfel, unul dintre principiile de bază al întemeierii UE a fost acela că dacă interdependențele economice foarte mari între state vor scădea considerabil riscul conflictului. Până în prezent se pare că acest principiu rămâne perfect valabil.

Analizând din această perspectivă relația dintre România și Bulgaria, observăm că principiile enumerate mai sus nu sunt 100% valabile. Astfel, deși piețele noastre sunt învecinate, nu există o dorință foarte mare din partea firmelor românești de a face afaceri în spațiul bulgar. Barierele lingvistice cât și reticența românească de a activa pe piețele internaționale a dus la o prezență relativ scăzută pe piața bulgărească. Este impresionant cum anumite firme din București au capacitatea logistică de a fi active în regiuni că Botoșani sau Satu Mare, dar nu reușesc să fie deloc prezente în Ruse sau Pleven, în ciuda costurilor logistice scăzute.

În ceea ce privește compatibilitatea culturală, românii și bulgarii nu sunt foarte diferiți. Aceleași povești despre comunism, aceleași povești despre influența otomană din regiune și cam aceleași povești balcanice despre superstiții, familie sau prietenie. În această relație însă, românii sunt în mod firesc cei ce par mai conectați la vest, bagajul cultural latin făcându-ne misiunea mai ușoară.

Deși între România și Bulgaria au existat în decursul istoriei diferite conflicte, acestea nu au rămas atât de puternic în mentalul colectiv. Astfel, argumentul de a accelera cooperarea economică pentru aplanarea unor conflicte istorice nu este valabil. Poate că în prezent, o abordarea mai sănătoasă ar fi accelerarea cooperării economice pentru a crea o piață cu caracteristici culturale comune, balcanice, unde cele două țări să poată să își folosească la maximum potențialul economic.

Privind însă cifrele observăm că cele două țări au evoluat asemănător în ultimii 9 ani, iar decalajul dintre ele începe să se reducă. Desigur România, cu o populație și o suprafață mult mai mare are un avantaj în construcția PIB, însă și piața bulgărească începe să devină atrăgătoare.

Dacă analizăm raportul dintre volumele PIB din 2007 până în prezent, observăm o fluctuație destul de redusă. De la un PIB de 3,81 ori mai mare, coboară la un PIB de 3,61 ori mai mare. Astfel, ritmul de dezvoltare dintre cele două țări este asemănător.

An RO BG RO/BG
2007 123,70 32,50 3,81
2008 139,7 37,2 3,76
2009 118,3 37,3 3,17
2010 124,1 38,2 3,25
2011 131,5 41,3 3,18
2012 133,9 42 3,19
2013 144,7 42 3,45
2014 150,8 42,8 3,52
2015 159 45,3 3,51
2016(est) 172 47,6 3,61

În ceea ce privește PIB-ul per capiaa, bulgarii au reușit să recupereze parțial diferența dintre noi, însă astăzi se situează undeva la nivelul României din 2007. Foarte probabil o creștere mai accelerată a dezvoltării economice a statului român va duce la o creștere a diferenței la nivelul anului 2007.

PIB/Capita – Euro
An RO BG RO/BG
2007 6000 4300 140%
2015 8100 6300 129%

Analiza balanței comerciale dintre cele două țări, ne arată că România a reușit să aibă un surplus constant față de Bulgaria, cu excepția anului 2010. Deși balanța s-a mai echilibrat față de 2007, în 2014 am exportat cu 25% mai mult decât am importat. Ținând cont de imaginea bună pe care o are România în Bulgaria, există potențialul creșterii exporturilor românești, îmbunătățind și mai mult balanța comercială. Referitor la ponderea comerțului cu Bulgaria în volumul total al comerțului României, observăm o tendință de creștere. Astfel, din 2007, România și Bulgaria și-au dublat exporturile și importurile reciproce, creșterea anuală procentuală a relațiilor comerciale depășind cu mult creșterea PIB a celor două țări. Totodată, observăm că pentru România, doar anul 2009, care a reprezentant vârful crizei economice, a fost unul de fluctuație al creșterii.

An Exporturi Importuri Grad acoperire exp/imp Excedent
2007 941,1 606,2 1,552 334,9
2008 1390 976,4 1,424 413,6
2009 1094,2 942,3 1,161 151,9
2010 1337,3 1439,7 0,929 -102,4
2011 1631,3 1578,5 1,033 52,8
2012 1735 1534,6 1,131 200,4
2013 1697,2 1524,3 1,113 173
2014 1777,7 1440,6 1,234 337,1

În mod evident, o microanaliză a principalelor componente ale comerțului bilateral ne face să înțelegem mai bine situația la zi. Obervam că la majoritatea categoriilor de produse, țara noastră înregistrează un excedent. Interesante însă sunt categoriile de produse unde avem deficit fată de Bulgaria. Se pare că importăm multe materiale de construcții, dar și componente auto pentru industria noastră, iar exportul de mașini Dacia și Ford nu compensează în balanță.

Romania – Bulgaria in 2014 Exp Imp Deficit/Excedent
1 Animale vii si produse animale 74,60 38,4 36,20
2 Produse vegetale 69,50 35 34,50
3 Grasimi si uleiuri vegetale si animale 25,10 19,2 5,90
4 Mancaruri, bauturi si tutun 162,80 115,3 47,50
5 Produse minerale 345,30 62,6 282,70
6 Produse ale industriei chimice 217,30 156,2 61,10
7 Materiale plastice, cauciuc si produse 125,70 96,2 29,50
8 Piei crude, piei tabacite, blanuri 2,90 2,8 0,10
9 Produse din lemn, exclusiv mobilier 31,50 7,3 24,20
10 Pasta de lemn, hartie, carton si articole 38,60 25,4 13,20
11 Materiale textile si articole din acestea 55,20 53,6 1,60
12 Incaltaminte, palarii, umbrele s.a. 9,70 5,2 4,50
13 Articole din piatra, ciment, ipsos, ceramica, sticla 26,80 98,6 -71,80
14 Metale comune si articole din acestea 293,80 262,5 31,30
15 Masini si aparate, echipamente electrice, audio-video 184,90 281,5 -96,60
16 Mijloace si materiale de transport 69,60 133,8 -64,20
17 Instrumente si aparate optice, fotografice,cinematografice,etc. 11,20 6,1 5,10
18 Marfuri si produse diverse 28,90 39 -10,10
19 Alte bunuri 4,30 1,9 2,40
20 Total 1777,70 1440,6 337,10

În concluzie, companiile românești ar trebui să profite de creșterea economică a Bulgariei, iar vecinătatea dintre țările noastre ar trebuie să ducă la accelerarea rapidă a volumului de exporturi și importuri. Avantajul logistic al vecinătății ar trebui să constituie un impuls consistent pentru firmele românești, iar apropierea culturală poate juca un rol important în crearea de relații de business. Un impediment principal este limba și alfabetul însă acesta poate fi rezolvat relativ ușor. În perspectivă, estimez o creștere puternică a relațiilor dintre România și Bulgaria.

/de
, ,

Situația actuală a relațiilor comerciale dintre România și Grecia o analiză comparată

Situația actuală a relațiilor comerciale dintre România și Grecia

o analiză comparată

În 2018, România va deveni, fără a număra Turcia, pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial cea mai mare economie din Balcani. La nivel cultural, România este foarte bine percepută în această regiune, reușind să nu aibă conflicte istorice cu niciuna dintre țările balcanice. Ținând cont de profilul cultural și istoric asemănător, există o oarecare ușurință între populațiile din această regiune de a comunica, dar și de a înțelege mentalitatea celorlalți. În ciuda culturii care ne apropie, barierele lingvistice cât și conflictele din regiune din anii 90 au împiedicat dezvoltarea unor relații economice puternice dintre țările balcanice.

În contextul aderării țărilor din Balcanii de Vest în Uniunea Europeană se crează premizele unui spațiu economic de aproximativ 60 de milioane de locuitori de care România, datorită istoriei și culturii sale ar putea profita.

Pentru a înțelege dimensiunea acestui spațiu, este nevoie să realizăm o serie de analize economice, prin care să măsurăm economia noastră față de celelalte economii din regiune, dar și să vedem evoluția noastră față de ele.

În mod firesc, prima țară care trebuie analizată este Grecia. Evoluția României față de această țară, atât de aproape cultural nouă este interesantă și de urmărit. Din punct de vedere al PIB, în 2007 România era la puțin peste 50% din PIB-ul Greciei. Vedem astăzi, că am ajuns la același nivel, ceea ce confirmă ritmul de creștere al României dar și problemele pe care le are Grecia.

An RO GR RO/GR
2007 123,70 232,70 0,53
2008 139,7 242 0,58
2009 118,3 237,5 0,50
2010 124,1 226 0,55
2011 131,5 207 0,64
2012 133,9 191,2 0,70
2013 144,7 180,6 0,80
2014 150,8 177,9 0,85
2015 159 175,7 0,90
2016(est) 172 179 0,96

Că PIB per capita ,observăm că am recuperat din decalaj. Astăzi un român produce în medie 50% din ceea ce produce un grec, comparativ cu 28% în 2007. Nevoile economiei românești cât și prognozele de creștere ne fac să fim optimiști în evoluția acestui indicator.

GDP/Capita – Euro
An RO GR RO/UNG
2007 6000 21100 28%
2015 8100 16200 50%

În ceea ce privește evoluția comerțului dintre cele două țări, observăm un oarecare echilibru, România începând chiar să aibă un excedent. Astfel, din 2007 până în 2014, exporturile României au crescut cu 50% iar de la un grad de acoperire a importurilor prin exporturi de doar 64%, s-a ajuns la 118%. Această evoluție ne arată potențialul acestei piețe cât și creșterea relațiilor economice bilaterale.

An Exporturi Importuri Grad acoperire exp/imp Deficit/Excedent
2007 501,6 779,6 0,643 -278
2008 608,9 806.6 0,755 -197,7
2009 550,3 588.2 0,936 -37,9
2010 562,8 628.2 0,896 -65,4
2011 611,8 594.6 1,029 17,2
2012 546,9 568.7 0,962 -21,8
2013 604,5 604.3 1,000 0
2014 738 621,6 1,187 116,4

Pentru a înțelege mai bine evoluția comerțului România-Grecia este bine să vedem care sunt principalele componente ale acestuia.

Romania – Grecia in 2014 Exp Imp Deficit/Excedent
1 Animale vii si produse animale 78,30 8,6 69,70
2 Produse vegetale 48,00 82,7 -34,70
3 Grasimi si uleiuri vegetale si animale 13,00 5,7 7,30
4 Mancaruri, bauturi si tutun 54,00 39,3 14,70
5 Produse minerale 153,90 8,5 145,40
6 Produse ale industriei chimice 41,30 60,8 -19,50
7 Materiale plastice, cauciuc si produse 37,00 88,9 -51,90
8 Piei crude, piei tabacite, blanuri 0,30 1,1 -0,80
9 Produse din lemn, exclusiv mobilier 32,60 1,9 30,70
10 Pasta de lemn, hartie, carton si articole 23,90 12,8 11,10
11 Materiale textile si articole din acestea 10,50 32,7 -22,20
12 Incaltaminte, palarii, umbrele s.a. 0,50 5,5 -5,00
13 Articole din piatra, ciment, ipsos, ceramica, sticla 9,80 6,6 3,20
14 Metale comune si articole din acestea 135,60 167,5 -31,90
15 Masini si aparate, echipamente electrice, audio-video 70,60 65,1 5,50
16 Mijloace si materiale de transport 6,50 2,8 3,70
17 Instrumente si aparate optice, fotografice,cinematografice,etc. 10,90 7 3,90
18 Marfuri si produse diverse 9,60 22,9 -13,30
19 Alte bunuri 1,70 1,2 0,50
20 Total 738,00 621,6 116,40

Vedem în tabelul de mai sus că România are un excedent în zona produselor minerale, lemn și produse animale. Totodată, observăm un deficit pe zona de textile și materiale plastice. În general comerțul este echilibrat însă anumite categorii sunt în mod evident subdezvoltate. Creșterea capitalului autohton va împinge producătorii români și spre Grecia, ceea ce va genera o creștere a comerțului.

În concluzie, Balcanii pot fi o piață bună de desfacere pentru produsele românești, iar experiența țărilor din vestul Europei ne arată că stimularea comerțului regional și a cooperării economice între vecini poate genera creștere economică substanțială. România trebuie să își asume rolul de lider economic în regiune și să fie din ce în ce mai proactivă pe această piață.

/de
,

Evoluția și structura relațiilor comerciale dintre România și Ungaria la 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană

Pentru a înțelege mai bine situația României la zece ani după aderarea la UE este nevoie de o analiză a principalilor indicatori macroeconomici dar și de o analiză comparată față de vecinii noștri. Deși în cultura noastră preferăm să ne comparăm cu țările bogate din vestul Europei, preferabil este să ne comparăm cu țări asemănătoare nouă tocmai pentru a putea înțelege evoluția noastră dar și pentru a dezvolta politici economice care să ne stimuleze economia în raport cu vecinii noștri.

După 1990, Ungaria a fost întotdeauna văzută de către români ca o țară mai dezvoltată și mai bine conectată la Europa. Deși astăzi, cifrele arată mai bine pentru Ungaria decât România, observăm că decalajele au scăzut foarte mult și că relațiile dintre țările noastre tind spre echilibru.

Din punct de vedere al produsului intern brut al celor două țări, vedem o creștere mai accelerată a României. În mod firesc, ținând cont de numărul de locuitori, România are un PIB mai mare decât Ungaria, însă, dacă în 2007 acesta era doar cu 22% mai mare decât cel al Ungariei, astăzi este cu 50% mai mare.

An PIB – RO mld.€ PIB – UNG mld.€ RO/UNG
2007 123,70 101,70 1,22
2008 139,7 107 1,31
2009 118,3 93 1,27
2010 124,1 98,3 1,26
2011 131,5 100,1 1,31
2012 133,9 99,1 1,35
2013 144,7 101,5 1,43
2014 150,8 105 1,44
2015 159 109,6 1,45
2016(est) 172 115 1,50

Ca și PIB per capita, observăm de asemenea o evoluție bună a României. În  2007 un român producea în medie 59% față de un ungur, astăzi acest procent a crescut la 73%, iar trendul este de apropiere accelerat.

GDP/Capita – Euro
An RO UNG RO/UNG
2007 6000 10100 59%
2015 8100 11100 73%

În ceea ce privește relațiile comerciale dintre țările noastre, Ungaria a început după 1990 să înregistreze un excedent față de România, reușind să exporte mai mult decât a importat din țara noastră. Evoluția comerțului dintre țările noastre arată astfel:

An Exporturi Importuri Grad acoperire exp/imp Deficit
2007 1,639 3,533 0.46 -1,894
2008 1,708 4,177.03 0.41 -2,469
2009 1,263 3,254.7 0.39 -1,991
2010 1,782 4,060.1 0.44 -2,278
2011 2,516.1 4,778.9 0.53 -2,622
2012 2,418.7 4,915.5 0.49 -2,496
2013 2,451.5 4,553.7 0.54 -2.102
2014 2,662.1 4,601.7 0.58 -1,939

Deși deficitul comercial este încă ridicat, în ultimii ani observăm o reducere a acestuia, gradul de acoperire al importurilor prin exporturi față de Ungaria crescând la 58%. Deși diferențele sunt încă mari, și aici obervam o imbunatarire la nivel macroeconomic.

Este interesant însă să vedem de unde provine acest, deficit și care sunt principalele categorii de produse care generează această situație. În urma analizei buletinului de comerț internațional al INS am observat următoarea situație:

Romania – Ungaria in 2014 Exp Imp Deficit
1 Animale vii si produse animale 78,10 254,8 -176,70
2 Produse vegetale 134,50 182,5 -48,00
3 Grasimi si uleiuri vegetale si animale 32,30 18,3 14,00
4 Mancaruri, bauturi si tutun 73,00 275,8 -202,80
5 Produse minerale 309,00 474,1 -165,10
6 Produse ale industriei chimice 109,00 691,2 -582,20
7 Materiale plastice, cauciuc si produse 304,60 371,6 -67,00
8 Piei crude, piei tabacite, blanuri 3,30 48,7 -45,40
9 Produse din lemn, exclusiv mobilier 63,30 31,6 31,70
10 Pasta de lemn, hartie, carton si articole 51,00 92,6 -41,60
11 Materiale textile si articole din acestea 59,40 94,2 -34,80
12 Incaltaminte, palarii, umbrele s.a. 42,90 41,6 1,30
13 Articole din piatra, ciment, ipsos, ceramica, sticla 30,90 64,3 -33,40
14 Metale comune si articole din acestea 278,80 278,8 0,00
15 Masini si aparate, echipamente electrice, audio-video 800,20 1264 -463,80
16 Mijloace si materiale de transport 135,90 247,5 -111,60
17 Instrumente si aparate optice, fotografice,cinematografice,etc. 42,40 45,1 -2,70
18 Marfuri si produse diverse 59,40 119 -59,60
19 Alte bunuri 54,10 6 48,10
20 Total 2662,10 4601,7 -1939,60

Se observă deficite considerabile în zona produselor alimentare și al produselor animale, ceea ce ne arată că statul vecin a dus o politică mai bună de dezvoltare a agriculturii și industriilor aferente. Există desigur și un avans în ceea ce privește experiența folosirii fondurilor europene pentru stimularea acestei industrii însă deficitul este totuși considerabil. O altă industrie care trebuie analizată, din cauza diferențelor foarte mari este cea a industriei chimice, astfel, România importă de șase ori mai mult pe acest sector decât importă.

În concluzie, putem afirma că de la aderarea României la Uniunea Europeană, decalajele dintre noi și Ungaria s-au atenuat, iar trendul este pozitiv. Totodată, există încă o serie de categorii de industrii care sunt în deficit față de concurenții lor din Ungaria iar această situație va trebui analizată de decidenți. În ciuda potențialului agricol al României avem încă deficite mari în comerțul internațional la acest capitol ceea ce ne arată că produsele noastre nu sunt încă suficient de competitive la nivel internațional.

/de
,

Rolul companiilor germane in România, evoluția și structura relațiilor economice bilaterale

În spațial public circulă o serie de dezinformări în această perioadă legate de rolul negativ al investitorilor străini, dar și de tot felul de planuri ale altor țări din Uniunea Europeană legate de integratitatea teritorială a României. Din această perspectivă este bine să înțelegem care sunt relațiile dintre economia românească și cea germană pentru a analiza evoluția din ultimii ani și a înțelege cât de importantă este conservarea și dezvoltarea acestei relații. Materialul de mai jos reprezintă o parte a unei analize mai largi pe care am realizat-o și care va fi inclusă într-o carte ce va fi publicată în curând.

Germania este principalul partener comercial al României, relațiile economice cu această țară totalizând aproximativ 20% din schimburile comerciale naționale.

Analizând schimburile economice din ultimi zece ani, observăm aproape o dublare din 2006 până în prezent. Acest lucru ne arată dinamica relațiilor economice dintre cele doua țări dar și un potențial foarte mare de dezvoltare economică. Analizând graficul de mai jos, putem observa că, exceptând anul 2009, comerțul dintre România și Germania a crescut constant cu rate anuale între 5% și 10%. În anul 2014, s-a atins un prag critic, pentru prima dată fiind depășită bariera de 20 miliarde de euro în comerț bilateral. Astfel, deși există încă un deficit comercial în relațiile dintre cele două țări, putem observa o tendință de scădere a acestuia, în special datorită specificului investițiilor germane din România care produc din ce în ce mai mult pentru export.

Tabel 1 : Relațiile comerciale România-Germania

Relații comerciale Ro-Ger 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
TOTAL 11,6 12,5 13,9 12,1 13,8 17,2 17,9 19,5 20,9
Export 4,4 4,75 4,9 5,7 6,5 8,4 8,4 9, 2 10,2
Import 7,2 7,75 9 6,4 7,3 8,8 9,5 10,3 11,2
Sold -2,8 -3 -4,1 -7,3 -8,2 -0,4 -1,1 -1,1 -1

Sursa: INSSE, Buletinele Statistice de Comerț Internațional 2006-2014

În ceea ce privește structura importurilor și a exporturilor dintre două țări, putem observa că schimburile bilaterale se bazează în principal pe produse industriale de înaltă calitate, 65% din exporturile României către Germania si 50% din importuri constând în mașini și aparate, echipamente electrice, mijloace și materiale de transport.

Analizând această structură, putem spune că există potențial de creștere a exporturilor românești, în special în zona industriei alimentare și a produselor bio, momentan acest segment fiind foarte puțin dezvoltat. Totodată, prin dezvoltarea infrastructurii rutiere spre est și sud, cu siguranță România ar putea atrage și alte firme germane orientate spre producție și export care ar ajuta la scăderea deficitului comercial.

La o primă analiză structura schimburilor comerciale dintre două țări este una specifică țărilor dezvoltate, care însă, poate suferi îmbunătățiri, în special pe partea românească.

Tabel 2: Exporturi spre Germania din România în 2014

Exporturi spre Germania din România în 2014 Mil. Euro %
Total 10185,3
Mașini și aparate, echipamente electrice, audio-video 4421,2 43,4%
Mijloace și materiale de transport 2148,5 21,1%
Materiale textile și articole din acestea 725,5 7,1%
Metale comune și articole din acestea 649,6 6,4%
Materiale plastice, cauciuc și produse 579,3 5,7%
Mărfuri și produse diverse 466,7 4,6%
Produse ale industriei chimice 233,6 2,3%
Instrumente și aparate optice, fotografice,cinematografice,etc. 215,1 2,1%
Produse minerale 153,9 1,5%
Încălțăminte, pălării, umbrele s.a. 114,5 1,1%
Produse din lemn, exclusiv mobilier 112,4 1,1%
Produse vegetale 99,6 1,0%
Mâncăruri, băuturi și tutun 85 0,8%
Articole din piatră, ciment, ipsos, ceramică, sticlă 51,7 0,5%
Animale și produse animale 44,3 0,4%
Piei crude, piei tăbăcite, blănuri 25,9 0,3%
Alte bunuri 24,5 0,2%
Pasta de lemn, hârtie, carton și articole 24,2 0,2%
Grăsimi și uleiuri vegetale și animale 9,8 0,1%

Sursa: INSSE – prelucrare proprie după Buletinul Statistic de Comerț Internațional 2014

Tabel 3 : Importuri din Germania spre România în 2014

Importuri din Germania spre România în 2014 Mil. Euro %
Total 11204
Mașini și aparate, echipamente electrice, audio-video 3966,8 35,4%
Mijloace și materiale de transport 1549,7 13,8%
Metale comune și articole din acestea 1094,3 9,8%
Materiale plastice, cauciuc și produse 1093,8 9,8%
Produse ale industriei chimice 963,7 8,6%
Materiale textile și articole din acestea 699 6,2%
Instrumente și aparate optice, fotografice,cinematografice,etc. 397,3 3,5%
Mâncăruri, băuturi si tutun 326,1 2,9%
Animale și produse animale 288,1 2,6%
Pasta de lemn, hârtie, carton și articole 183 1,6%
Mărfuri și produse diverse 146,3 1,3%
Produse vegetale 115,4 1,0%
Piei crude, piei tăbăcite, blănuri 78 0,7%
Articole din piatra, ciment, ipsos, ceramică, sticlă 71,9 0,6%
Produse din lemn, exclusiv mobilier 68,1 0,6%
Produse minerale 66,7 0,6%
Încălțăminte, pălării, umbrele s.a. 53,5 0,5%
Grăsimi și uleiuri vegetale și animale 23,1 0,2%
Alte bunuri 19,2 0,2%

În concluzie, există un potențial mare de dezvoltare a relațiilor bilaterale, iar pe unele segmente, producătorii români pot atinge creșteri considerabile la export. Totodată este de remarcat structura produselor din comerțul bilateral care începe să semene cu cel al unor țări dezvoltate. Din această perspectivă, aportul de cunoaștere generat de investițiile germane va crește capacitatea României de a dezvolta afaceri autohtone în aceste domenii dar și de a atrage investitori din domenii conexe.

Procesul de modernizare al României este unul de lungă durată, iar unul dintre indicatori este structura exporturilor. O economie matură exportă produse sofisticate și care au valoarea adăugată ridicată. România încă nu a atins în toate domeniile acest nivel însă diversificarea producției și a exporturilor ne arată că suntem pe drumul cel bun.

Din punctul meu de vedere, cea mai mare problemă pe care o are societatea românească este nivelul scăzut al cunoașterii. Din acest motiv este important să putem luă know-how de la investitorii străini pentru a putea ulterior produce singuri. Strategia noastră ar trebui axată în jurul accelerării transferului de cunoaștere și nu în jurul ostracizării companiilor străine ce investesc în România.

/de
,

TTIP – Parteneriatul Transatlantic pentru Comert si Investitii

TTIP are rolul de a aseza regulile economice intre SUA si UE pe termen lung, astfel incat aceste doua zone sa devina compatibile economic. In cadrul negocierilor este in primul rand vorba de eliminarea barierelor vamale si comerciale. Obiectivul principal este deschiderea puternica a pietelor pe ambele maluri ale Atlanticului. In plus, vor trebui elimintate barierele din zona serviciilor comerciale, va trebui imbunatatita siguranta investitiilor si libera concurenta, cat si accesul la contractele publice la toate nivelurile.

Un acord transatlantic intre UE si SUA, poate deveni etalon pentru comertul mondial cat si un prim pas spre o forma politica a globalizarii.

Statistici: UE + SUA

  • 800 milioane locuitori
  • 50% din productia economica a lumii
  • 40 din PIB-ul mondial in PPT
  • 33% din comertul mondial de marfuri si servicii
  • 60% din investitiile directe la nivel mondial
  • 33% din patentele inregistrate la nivel mondial

La nivel institutional, negocierile pe TTIP, au fost conduse din partea europeana de catre Comisia Europeana, in special de directia generala comert, condusa de comisarul european responsabil de comert. Comisia Europeana a primit mandat in 2013 de la consiliul ministrilor de comert din UE ca sa reprezinte interesele statelor europene in aceste negocieri.

Uniunea Europeana are intocmite 31 de grupe de lucru. Acestea sunt asistate de catre experti din directiile generale respective cat si din diferite autoritati de reglementare europene.Totodata, din ianuarie 2014, Comisia Europeana a intocmit un grup consultativ de 14 experti in domeniul protectiei consumatorilor si al sindicatelor din diferite ramuri.

Pe partea Americana, negocierile sunt conduse de catre USTR (Office of the United States Trade Representative).

Pana in prezent au avut loc opt runde de negocieri intre SUA si UE, in care s-au discutat aspecte despre majoritatea sectoarelor economice.

In ceea ce priveste implicarea Romaniei in negocierile pe TTIP, lucrurile nu sunt foarte clare, din cele 31 de grupuri de negociere ale UE, niciunul nu este condus de un roman. Totodata, in mediul public din Romania nu a existat o dezbatere despre TTIP, desi pe majoritatea domeniilor au existat deja negocieri puternice ce vor afecta economia noastra.

Desi taxele vamale intre SUA si UE sunt in medie de 4%, relativ mici, volumul de tranzactii este de aproximativ 2mlrd de Euro/zi ceea ce inseamna la nivel global niste sume consistente. Principalele provocari ale parteneriatul nu stau in eliminarea tarifelor vamale, cat in dereglementarea anumitor domenii astfel incat sa nu mai existe duble standarde de calitate intre SUA si UE. Astfel, specificatiile tehnice din SUA trebuie sa fie valabile si in UE pentru produsele electronice, iar pentru alimente, ceea ce este permis a fi vandut in SUA va fi permis si in UE.

In cazul Romaniei, acest acord ridica o serie de intrebari, la care inca nu avem raspunsul:

  1. Cum va afecta comertul exterior al Romaniei TTIP, in special relatia cu partenerii nostri non-UE. Tinand cont ca produsele americane vor fi avantajate pe piata UE, implicit structura importurilor va fi afectata? Care este acest impact? S-au facut studii din partea ministerului economiei?
  2. Ce efect va avea importul de alimente din SUA asupra producatorilor locali? Tinand cont de profilul puternic industrializat al agriculturii SUA, cat si de faptul ca multe produse sunt modificate genetic, exista riscul unei invazii de alimente din SUA, ieftine si de slaba calitate care vor ocupa un segment important pe piata noastra.
  3. Ce impact va avea TTIP asupra Moldovei? Tarile invecinate UE vor fi puternic afectate. Astfel, ele nu vor mai putea avea statut privilegiat iar produsele americane le vor concura direct. Pentru Moldova, tinand cont de relatia cu piata sa principala de desfacere, Rusia, o ingradire a comertului cu UE ar putea fi catastrofala.
  4. Care este pozitia Romaniei fata de instantele private pentru rezolvarea litigiilor comerciale. Pozitia oficiala a Uniunii Europene este ca nu sustine ca aceste litigii sa fie rezolvate in cadrul instantelor private, deoarece modelul economic european, bazat pe intreprinderi mici si mijlocii, ar putea avea de suferit. Costul proceselor ar creste, iar IMM-urilor europene le va fi totodata foarte greu sa se lupte cu corporatiile americane.
  5. A facut Ministerul Economiei vreo simulare pentru TTIP? Care sunt beneficiile directe pentru Romania? Exista vreo analiza cantitativa sau calitativa? Exista bugetate in bugetul pe 2015 grupuri de lucru care sa realizeze aceste analize, astfel incat in Consiliul Ministrilor reprezentantul nostru sa puna problema in mod pertinent?

Din pacate, in Romania nu se dezbate acest subiect foarte important pentru viitorul economic al Uniunii Europene, iar ca deobicei, fara o implicare proactiva, interesele tarii noastre nu vor fi luate in considerare.

/de