Misiunea generaţiei mele
Fiecare generaţie are un vis, o misiune pe care o atinge sau nu, dar după care işi ghidează viaţa. Unii, au norocul să işi atinga visele, alţii au chiar posibilitatea să işi atingă mai multe vise.
Generaţia bunicilor noştri a avut un mare vis, acela de a-şi vedea copii invăţaţi, să ii vadă ajunşi la oras, să devină oameni cu stare. Mulţi au reuşit acest salt din rural in urban, care a condus la creşterea oraşelor ţarii şi la industrializarea Romaniei. Putem spune că, la nivelul de aşteptări si năzuinţe ale bunicilor noştri, aceştia si-au indeplinit misiunea.
Generaţia părinţilor noştri a avut două mari vise. Primul a fost cel al eliberării de sub comunism, un vis al democraţiei, visul omului liber care doreşte să işi clădească destinul bazandu-se pe propriile forţe. Acestă misiune a fost indeplinită o dată cu Revoluţia din 1989 cand Romȃnia a devenit un stat democratic. A doua misiune a părinţilor noştri a fost asigurarea securităţii acestui neam, un vis străvechi, provenit din istoria acestor locuri, aflate intodeauna la confluenţa dintre imperii. Si acesta misiune a fost indeplinita in 2004 cu aderarea la NATO şi 2007 cu aderarea la UE. Putem spune că părinţii noştri, cei de 50 si 60 de ani, au atins obiectivele generaţiei lor: au adus Romȃnia in democraţie şi au integrat-o in structurile europene si euro-atlantice.
Astăzi, este rȃndul generaţiei noastre in a ne seta misiunea, in a duce ţara noastră şi pe locuitorii ei acolo unde merită in Europa. Din punctul meu de vedere, cei care au astazi 30 si 40 de ani au doua misiuni. Prima este de a pune Romȃnia pe drumul prosperitaţii. Acesta trebuie sa fie visul nostru principal, sa transformăm ţara intr-un loc prietenos cu mediul de afaceri, unde antreprenori din toata lumea să stie ca aici pot găsi forţă de muncă pregatită. Să fim in stare sa atragem capitaluri si să ducem la sfȃrsit proiectele asumate. Generaţia noastră are obligaţia de a-şi asuma o astfel de misiune pentru că noi suntem cei care au fost educaţi dupa 1990, in democraţie şi care trebuie să constituie baza dezvoltării prosperitaţii in Romania. Dacă noi, nu ne indeplinim misiunea, in actualele condiţii economice şi demografice din Romȃnia, riscăm ca in 50 de ani să fie o cu totul alta populaţie pe aceste meleaguri.
A doua misiune este Basarabia. Niciun neam nu se poate simţi intreg atunci cand o parte din populaţia sa nu face parte din tot. Basarabia, aceasta bucată a romȃnităţii care a suferit atȃta din cauza intereselor străine trebuie să revină la patria mama. Noi, cei de 30 si 40 de ani trebuie să transformăm aducerea Basarabiei in Romȃnia ca obiectiv de generaţie. Urmărind modelul german, dorinţele noastre sunt fireşti şi in concordanţă cu viziunea Wilsoniană care a construit ţările Europei şi care astăzi traieşte o revigorare ideologică. Făra o Romȃnie a tuturor romȃnilor este greu să ne gasim locul nostru in istorie. In ciuda tuturor provocărilor economice şi culturale potenţiale, trebuie sa ne asumăm unirea şi să fim conştienţi că pȃnă la sfarşitul vieţii noastre statul romȃn va deveni coerent si consistent prin Unire.
Am incredere că ne vom atinge visele şi că ne vom duce la capăt misiunea! Este obligaţia noastră sa ne asezăm tara pe drumul prosperităţii si al unitatii. Pentru asta insă, aceia dintre noi care inteleg mizele acestui drum trebuie să conştientizeze că de pe margine nu se poate acţiona. Este nevoie de oameni compentenţi care să dezvolte politici si proiecte, iar aceşti oameni trebuie să intre in politică. Acesta este primul domeniu care trebuie reformat in Romȃnia şi ar trebui să fie primul nostru obiectiv in indeplinirea misiunii.
