Cartierul Grivița

Grivița  este o zona a Bucureștiului, centrata pe Căile Ferate Grivița (Atelierele Căi Ferate Grivița), care au fost și rămân un important punct de reper în peisajul de producție al orașului. Situate lângă Gara de Nord, istoria lor  datează din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, când au fost dezvoltate pentru a efectua lucrări de întreținere și reparații ale echipamentelor feroviare care deservesc Căile Ferate Române.

Numele reflectă ortografia românească pentru Grivitsa, un sat bulgar de lângă Plevna (Pleven), unde una dintre redutele otomane din apărarea Plevnei a fost luata cu asalt și capturata de armata română în timpul războiului ruso-turc din 1877-1878.

Ceea ce a început inițial numai pentru a servi orașul București și zonele înconjurătoare, a crescut de-a lungul timpului într-o piatră de temelie a întregii industrii feroviare din România. În perioada interbelică, după începutul Marii Depresiuni, Caile Ferate Grivita au devenit, de asemenea, un punct focal al mișcării forței de muncă. Efortul de la Grivița din 1933 și represiunea violentă din partea autorităților sunt încă amintite în România.

În timpul regimului comunist, numele lor a fost schimbat în Grivița Roșie în memoria evenimentelor din 1933. Zona din jurul șantierului, una dintre cele mai vechi din orașul București, a devenit cunoscută sub numele de Cartierul Grivița („cartierul Grivița”), populată de muncitorii din căile ferate din Grivița. Până în prezent rămâne un cartier muncitoresc.