Arhiva tag-ul pentru: Buget

,

Scăderea impozitului de venit și impactul dezastruos asupra bugetelor locale

Zilele acestea se discută foarte mult despre transferul contribuțiilor de la angajat la angajator cât și despre impactul acestui transfer asupra venitului net al angajatului. În încercarea de a minimiza acest impact negativ, guvernul a propus scăderea impozitului pe venit de la 16% la 10%. Această scădere de aproape 40% va avea însă repercusiuni serioase asupra bugetelor locale.

Astfel, cota defalcată din impozitul de venit este una din principalele surse de venit ale primăriilor din România. Aceasta poate reprezenta între 20% și 40% din bugetele locale, cu excepția Bucureștiului unde reprezinta peste 50% din bugetul PMB.

Faptul că primăriile depind de acest impozit, le face să fie mai dinamice în a atrage investitori de calitate în localitățile lor. Cu cât sunt mai mulți angajați într-un oraș și cu cât aceștia sunt mai bine plătiți, cu atât mai multe venituri vor fi la bugetul local.

Totodată, spre deosebire de cota defalcată din TVA care este folosită pentru cheltuieli fixe, banii din impozitul pe venit sunt folosiți în special pentru investiții, dar și pentru subvenții, curățenie, etc. Majoritatea lucrărilor de modernizare a unităților de învățământ sau sanitare desfășurate de autoritățile locale se fac din banii din această sursă. Scăderea bruscă a veniturilor va duce implicit și la scăderea investițiilor din aceste domenii.

Sunt surprins de lipsa de reacție a primarilor, deoarece aceștia ar trebui să fie primii care să reacționeze contra acestei măsuri. Se pare însă că miraculosul program de guvernare a adormit pe toată lumea. Din păcate, această măsură va afecta foarte serios majoritatea municipiilor reședință de județ frânând și mai mult dezvoltarea lor.

Zilele trecute s-a anunțat că Primăria Capitalei renunță la subvenția pe căldură și că de acest lucru este vinovată Comisia Europeană. Dacă ne uităm bine la pierderile suferite din cauza acestei reforme fiscale, putem observă că cea mai mare pierdere din cota defalcată va fi exact în bugetele primăriilor capitalei. Am senzația că anunțul acesta a fost făcut ca o dezinformare, cunoscându-se faptul că va scădea puternic bugetul și implicit se încearcă aruncarea vinei în curtea altora.

Pentru a realiză cât de gravă este această măsură am realizat mai jos un tabel cu pierderile estimate pentru majoritatea municipiilor din România raportat la bugetele din 2016. Se estimează o scădere generală a bugetelor locale de aproximativ 15%, ceea ce va afecta foarte serios funcționarea acestora, mai ales în contextul creșterilor salariale recente. Această scădere va afecta cel mai mult investițiile primăriilor din țară, care nu sunt impovărate cu subvenții. Guvernul estimează că se va recupera o parte din pierderi prin creșterea forțată a salariilor de către angajatori, aceștia nedorind să scadă netul angajaților. Această creștere însă nu este sănătoasă și nici nu poate fi sustenabilă pe termen lung.

Buget total 2016 Cota defalcata 2016 Pondere in buget Scadere estimata Scadere %
Drobeta 168,204 43,031 25.6% 16,137 9.60%
Timisoara 1,392,457 383,135 27.50% 143,676 10.30%
Arad 492,988 169,765 34.4% 63,662 12.9%
Oradea 606,542 156,274 25.8% 58,603 9.7%
Cluj 1,041,823 433,765 41.6% 162,662 15.6%
Iasi 885,432 253,871 28.7% 95,202 10.8%
Pitesti 405,187 143,270 35.4% 53,726 13.3%
Constanta 666,810 227,783 34.2% 85,419 12.8%
Ploiesti 511,835 205,590 40.2% 77,096 15.1%
Sibiu 441,106 185,698 42.1% 69,637 15.8%
Bucuresti 6,448,108 3,660,748 56.8% 1,372,781 21.3%
Vaslui 136,614.0 37,377.0 27.4% 14,016 10.3%
Alba Iulia 187,100 70,358 37.6% 26,384 14.1%
Alexandria 115,880 36,257 31.3% 13,596 11.7%
Rm. Valcea 311,080 88,479 28.4% 33,180 10.7%
Resita 153,346 38,925 25.4% 14,597 9.5%
Calarasi 110,002 40,004 36.4% 15,002 13.6%
Focsani 209,649 55,903 26.7% 20,964 10.0%
Giurgiu 179,894 47,427 26.4% 17,785 9.9%
Craiova 603,773 195,750 32.4% 73,406 12.2%
Targoviste 220,030 62,825 28.6% 23,559 10.7%
Bistrita Nasaud 269,564 70,484 26.1% 26,432 9.8%
Piatra Neamt 198,971 56,105 28.2% 21,039 10.6%
Botosani 209,377 61,000 29.1% 22,875 10.9%
Suceava 382,246 82,659 21.6% 30,997 8.1%
Targu Jiu 223,607 65,443 29.3% 24,541 11.0%
Baia Mare 308,540 103,890 33.7% 38,959 12.6%
Zalau 155,410 43,739 28.1% 16,402 10.6%
Bacau 343,284 119,000 34.7% 44,625 13.0%
Brasov 466,290 255,260 54.7% 95,723 20.5%
Buzau 288,850 109,460 37.9% 41,048 14.2%
Sfantu Gheorghe 135,157 42,040 31.1% 15,765 11.7%
Galati 418,142 149,980 35.9% 56,243 13.5%
Targu Mures 404,880 164,250 40.6% 61,594 15.2%
Satu Mare 255939 78,373 30.6% 29,390 11.5%
Miercurea Ciuc 125,938 43,638 34.7% 16,364 13.0%
Deva 152,646 29,744 19.5% 11,154 7.3%
Slobozia 112,343 34,665 30.9% 12,999 11.6%
Buftea 51,883 11,774 22.7% 4,415 8.5%
Tulcea 139,822 48,343 34.6% 18,129 13.0%
Total 19,930,749 8,106,082 40.7% 3,039,781 15.3%
Slatina Nu functioneaza site-ul
Braila Nu functioneaza site-ul
/de
,

Cât trebuie alocat sănătății și educației? – Corelare între România și țările UE conform ponderii veniturilor bugetare în PIB

Contextul actual

În ultimii ani există din ce în ce mai multe dezbateri publice legate de procentul din PIB care ar trebui alocat sănătății și educației. Sunt date exemple din țări ca Germania, Franța, chiar țările nordice. Se discută despre faptul că acolo guvernelor le păsa și că prin subfinanțarea celor două domenii se afectează generațiilor viitoare. Toate aceste argumente sunt reale însă nimeni nu dezbate despre capacitatea României de a finanța aceste domenii, despre ponderea veniturilor guvernamentale în PIB și cam ce ar însemna pentru România dacă ar respecta procentele din vest.

Analizând ponderea veniturilor guvernamentale în PIB și făcând o paralelă între media UE-28 și România (conform Tabel 1) putem observă niște diferențe considerabile. Astfel, țării noastre îi este imposibil să ofere aceleași procente din PIB pentru diferite domenii deoarece strânge mult mai puțin la buget decât media UE. Pentru a înțelege exact care este diferență între noi și UE am realizat o serie de calcule, care să arate ponderea relativa a României din punct de vedere al nivelului colectării la buget.

Nivelul ponderii veniturilor bugetare în PIB

Analizând datele de mai jos, ne dăm seamă că în 2015, România s-a aflat la 77% din media UE în ceea ce privește ponderea veniturilor bugetare în PIB. Iar dacă luăm două țări cu care să ne comparam, vedem că suntem la 78% din nivelul Germaniei și 89% din nivelul Poloniei. Aceste cifre ne arată implicit, că dacă dorim să avansăm niște cifre pentru anumite alocări bugetare, trebuie sa corelam ponderile. În termeni simpli, 5% din PIB alocat educației, la gradul nostru de colectare, trebuie înmulțit cu 0,78 pentru a vedea ce pondere ar trebui să aibă educația în România comparativ cu Germania. Desigur că toate aceste calcule sunt făcute pentru a păstra echilibrul bugetar la actuală pondere a veniturilor în PIB.

Tabel 1 – Ponderea veniturilor bugetare in PIB (Sursa: Eurostat)

Cât ar trebui să aloce România pentru sănătate?

Analizând aceste date, am realizat o serie de simulări pentru bugetele sănătății și educației, pentru a vedea cam cât am putea noi aloca pentru a avea aceleași ponderi în buget ca în Germania și Polonia. Am ales aceste două țări datorită relevanței lor. Germania fiindcă în general reflectă media europeană iar Polonia fiindcă a trecut printr-un proces de tranziție post-comunistă.

Calculele au dat că, în domeniul sănătății, pentru a respecta ponderea mediei UE în bugetele naționale sau pe cea a Germania, România ar trebui să aloce pentru sănătate 5.6% din PIB, adică cu 1.6 puncte peste alocarea actuală. Dacă însă analizăm poziția noastră față de Polonia, vedem că la actualul nivel al colectării bugetare suntem aproape la nivelul Poloniei că efort bugetar ponderat.

Tabel 2: Ponderea cheltuielilor cu sănătatea in PIB (Sursa: Eurostat)

Cât ar trebui să aloce România pentru educație?

În domeniul educației, observăm că, raportându-ne la nivelul anului 2014, ar trebui să mai adăugăm 0.8 puncte procentuale pentru a ne corela cu media UE la nivelul nostru de colectare, 0.4 puncte pentru a ne corela cu Germania și 1.7 punte pentru a ne corela cu Polonia.


Tabel 3: Ponderea cheltuielilor cu educația in PIB  (Sursa: Eurostat)

Alocare surpriză pentru siguranță și ordine publică!

Analizând diferite domenii a ieșit în evidența o situație specială în ceea ce privește bugetul alocat cheltuielilor cu siguranță și ordinea publică. La acest capitol, România se situează peste media UE-28, iar dacă am corela cu ponderea veniturilor bugetare în PIB, vedem că suntem cu 0,4 puncte peste nivelul UE-28, cu 0,9 puncte peste Germania și cu 0,13 puncte peste Polonia. Asta arată că la acest capitol, România face una din cele mai mari alocări la nivelul UE, ponderat cu nivelul veniturilor.

Tabel 4 – Ponderea cheltuielilor cu siguranta si ordinea publica (Sursa: Eurostat)

Concluzii

În concluzie, calculele arată că cifrele vehiculate în spațiul public în ceea ce privește alocarea din PIB pentru educație și sănătate nu sunt realiste. Atâta timp cât ponderea veniturilor bugetare în PIB va rămâne în România de 33-34%, ne va fi imposibil să alocam aceleași procente pentru aceste domenii precum cei din vest. Corelând însă nivelul nostru de venituri ies niște procente mai realiste, respectiv 5.6% din PIB pentru sănătate față de 4% (raportat la 2014) și 3.8% din PIB pentru educație, față de 3% (raportat la 2014). Totodată, pentru a păstra media UE, siguranța și ordinea publică, ar trebui să coboare de la 2.2% (raportat la 2014) la 1.4%, pentru a păstra proporțiile.

Desigur că toate aceste cifre sunt doar puncte de plecare, valabile la ce colectăm azi. O mai bună colectare, ar putea duce la o creștere a ponderii veniturilor bugetare în PIB, realizând astfel resurse suplimentare pentru creșterea alocărilor în sănătate și educație. Cu toate acestea, este greu de crezut că la nivelul fiscalității din România se va putea ajunge la ponderile din vest. Despre acest lucru însă, vom discuta în alt articol.

/de

Anul pre-electoral: Bugete paralele și minciună planificată

2013 este un an unic in istoria administrativă romanească: toate primăriile din Romania sunt nevoite sa voteze bugete false, care dau bine „boborului”, umflate artificial cu 15%-20%. Astfel, pe hartie, toţi primarii pun o serie de proiecte de investiţii frumos colorate, insă in realitate nu se stie care sunt cele reale. Trăim o perioada in care nicio previziune nu mai poate fi obiectivă, o perioada in care Ministerul de Finanţe conduce o dezinformare generalizată, bine calculată – putem spune că, astfel, se pregateste cu paşi siguri campania din 2013.

Spuneam intr-un articol trecut de marea problemă a cotelor defalcate umflate artificial de către Ministerul de Finanţe. Acest lucru se intamplă in toate primăriile şi consiliile judeţene, care se află in situaţia de a fi nevoite sa voteze, perfect conştiente de lucrul acesta, un buget fals.

S-a ajuns in situatia incredibilă in care toate direcţiile din primării au două bugete, unul real, pe care nu-l expun publicului şi unul oficial pe care il prezintă cetăţenilor. Astfel, primarii au pus pe hartie o serie de investiţii, care nu au legatură cu realitatea. Tragedia acestei situaţii este ca niciun primar nu poate fi tras la raspundere, deoarece cotele defalcate vin direct de la minister. Mulţi dintre aleşii de rea credinţă, vor folosi acest deficit pentru a aloca banii discretionar, pe proiecte ce nu sunt neapărat prioritatea comunităţilor. Ministerul, oferă, scuza perfectă primarilor de a efectua exact acele investiţii care le convin mai mult. Iar la jumătatea anului, cand se va face rectificarea bugetară, aceştia sa spună că ce era in a doua jumătate planificat la capitolul investiţii, nu se poate realiza din cauza rectificării in minus.

Pentru a ne convinge de efectul acestor abordări politicianiste, putem analiza bugetul Primăriei Capitalei şi promisiunile făcute de catre domnul Sorin Oprescu. După o rectificare in minus de aproximativ 15% in anul trecut, primarul capitalei continuuă şi anul acesta cu un buget la fel de fals. Ipocrizia situaţiei nu vine insă din structura bugetului ci din proiectele de investiţii anuntate cu atata aplomb. In mod real, bugetul Capitalei va fi anul acesta, maxim la fel de mare ca si anul trecut, de aproximativ 750 de milioane de euro, deşi pe hartie ajunge la un miliard. Dacă din acest buget scadem arieratele create anul trecut, cand rectificarea s-a facut de abia in decembrie, vom observa ca bugetul real este de doar 650 de milioane, cu 35% mai puţin decat in anul precedent, ceea ce in termeni financiari şi de planificare bugetară este efectiv o tragedie.

Conştient de această situatie, primarul propune pe 26 aprilie, votarea bugetului, cu o lună mai tarziu decat prevederile legale. Această decizie are desigur o motivaţie: votand bugetul la sfarşitul lui aprilie, se pot efectua primele plati şi exectua primele investiţii de abia de la sfarsitul lui mai. Astfel, capitala Romaniei, reuşeşte incredibilul record, de a sta 5 luni din 12 ale anului fără buget şi implicit fără capacitatea de a realiza ceva pentru cetăţenii sai.

Problema insa de abia aici incepe, analizand planurile Primarului pentru 2013, vedem că riscul de a deschide o serie de investiţii in Bucuresti, care nu au acoperire in buget este extrem de ridicat. După haosul provocat de guvern cu magistrala de metrou din Drumul Taberei, după blocajele cauzate de diametrala Uranus şi de pasajul de la Mihai Bravu (ultimele două in administrarea Primăriei Capitalei), domnul Oprescu doreşte să blocheze şi Piaţa Romană şi Piaţa Charles de Gaulle prin iniţierea unor pasaje si alte minuni arhitectonice.

Trăim intr-o perioadă in care autorităţilor publice se pare că efectiv nu le pasă de cetaţeni. Analizand cifrele este greu de inţeles comportamentul Primăriei Capitalei. In mod normal orice manager ar termina investiţiile deja incepute inainte sa inceapă altele, mai ales atunci ca decizia sa influenţeaza zilnic viaţa a zeci de mii de oameni ce trec prin zonele de şantier. Totodată, atunci cand se deschide o lucrare este firesc ca Primarul sa se asigure că există acoperire bugetară pentru aceasta. Din nefericire, niciuna din afirmaţiile de mai sus nu se intamplă in Bucuresti.

Primarul nostru ne-a prezentat o serie de proiecte indrazneţe, care pe hartie arată extraordinar iar machetele prezentate publicului sunt spectaculoase. Din pacate, estimez ca acestea sunt doar niste păcaleli, iar in primărie exista un buget paralel, ascuns publicului unde se ştie exact care vor fi investiţiile din 2013.

Cel mai mare risc pe care il observ este ca domnul Oprescu, să incline spre abordarea politicianistă, in an pre-electoral sa deschidă o serie de şantiere pentru care nu are bani la buget şi să ne trezim in 2014 cu Bucurestiul, efectiv blocat!

Asta se intamplă, cand statul incurajează minciuna, cand permite construcţia de bugete paralele şi nu in ultimul rand, cand oamenii işi aleg conducatorii pe aparenţe şi nu pe baza unui program concret. Devine evident că Bucurestiul va trece printr-o criza administrativă, iar bugetul anului 2013 o va declanşa.

Sursa: Contributors

/de

Bugetele locale și iresponsabilitatea conducătorilor

Saptamanile acestea este o agitatie mare in toate primariile si consiliile judetene din Romania. Dupa 3 luni de asteptare se fac in sfarsit bugetele locale.

As dori sa mentionez ca este prima data in ultimii 10 ani cand bugetul Romaniei este votat asa de tarziu. Dupa contestarea lui la Curtea Constitutionala, acesta a aparut in Monitorul Oficial de abia in data de 22 februarie. O intarziere ce a dus la blocarea efectiva a activitatii APL-urilor (administratiilor publice locale) in primele 3 luni ale anului 2013.

Pentru cei ce nu stiu, as dori sa explic putin influenta bugetului central asupra bugetelor locale. Astfel, bugetele locale au trei surse principale de venituri, prima, taxele locale, sunt administrate direct de catre primarie prin directiile de taxe si impozite si constituie in general, mai ales in zonele urbane, mai putin de jumatate din bugetul local. Celelalte doua surse sunt cotele defalcate din TVA si impozitul pe venit, astfel, toti angajatii unor firme inscrise intr-o anumita localitate, varsa indirect, prin Ministerul de Finante, o parte din impozit catre comunitate, la fel intamplandu-se si cu firmele ce activeaza in localitate prin TVA.

Din aceasta cauza, nici o primarie nu isi poate construi bugetul, pana cand nu ii vin cotele defalcate de la ministerul de finante. Pana atunci, primaria functioneaza pe bugetul din anul precedent, la un nivel de 1/12 cheltuieli lunare fata de anul trecut. Trebuie mentionat ca pana nu se voteaza bugetul, primariile nu se pot angaja in niciun nou proiect.

In urma acestei introduceri, puteti deduce ca pana astazi nicaieri in Romania nu exista buget. In mod normal, de la publicarea bugetului de stat in Monitorul Oficial, dureaza aproximativ 10 zile lucratoare pentru ca ministerul de finante sa trimita sumele din cotele defalcate catre primarii. Doar in momentul acela se poate construi efectiv bugetul. Dupa aceasta, primariile trebuie sa puna proiectul de buget minim 15 zile in dezbatere publica, inca 5 zile pentru contestatii si doar dupa poate consiliul local sa voteze bugetul. Insumand toate aceste termene, primariile isi vor putea vota bugetul intre 2 si 10 aprilie, asta daca exista consens intre grupurile politice. Tinand cont ca platile de catre institutiile statului se fac de abia in ultima saptamana a lunii, primele plati catre cei ce au proiecte cu primariile vor fi facute de abia la sfarsitul lunii aprilie, astfel, 4 luni din an neexistand niciun input consistent din partea apl-urilor in economia nationala.

Surpriza cea mai mare la construirea bugetului in 2013 a fost insa alta! Nivelul cotelor defalcate primite de la Ministerul de Finante. Pentru al doilea an consecutiv, ministerul umfla artificial aceste cote, pentru a ascunde deficitul national in vederea respectarii acordului cu FMI, respectiv 1-2% deficit.

La o prima analiza, aceasta umflare artificiala, desi poate fi justificata de necesitatea unui acord cu FMI pentru accesarea unor imprumuturi ieftine, etc., nu face decat sa imbolnaveasca si mai mult economia tarii, umpland-o de arierate. Aceasta masura ar fi avut o logica, daca primarii Romaniei erau persoane responsabile si daca in general modul de functionare al apl-urilor ar fi fost in concordanta cu regulile elementare ale economiei de piata. Am sa va dau 2 exemple concrete, pentru a explica exact impactul acestei exagerari, intamplate in 2012 in bugetul national si care se repeta si anul acesta.

Primaria Sectorului 1

In mod firesc, cel mai mare buget este la Primaria Sectorului 1, deoarece in sectorul 1 este si cea mai intensa activitate economica din tara, dar si cei mai multi angajati, desi nu au domiciliul in sectorul 1. Astfel, desi ca populatie este cel mai mic sector din Bucuresti, ca numar de angajati, in sectorul 1 este exact invers, implicit varsandu-se sume importante din cota de impozit de venit in bugetul primariei.

In luna iunie, am devenit consilier local, iar in mod firesc am ales sa activez in comisia de buget-finante. Dupa o serie de sedinte in care am aprobat planul de investitii pentru semestrul 3 al anului. In luna august, sedinta mare la primarie, pentru rectificarea bugetara. Uitandu-ma peste cifre am avut surpriza sa vad ca facem la mijlocul anului o rectificare uriasa, de 8% in minus, respectiv 17 milioane de euro.

La vederea acestei sume, am intrebat cauzele. Mi s-a comunicat ca la bugetul de stat s-au incasat cu 30% mai putin decat previziunile prognozate din impozitul pe venit, si implicit trebuie sa taiem bugetul. Din fericire pentru sectorul 1, suma de 17 milioane nu era total contractata si astfel, s-au anulat aproape toate planurile de investitii din a doua parte a anului. Desigur, au trebuit sa se foloseasca toate sumele de prin conturile scolilor, liceelor destinate serviciilor, pentru a acoperi contractele de investitii deja semnate, dar la sfarsitul anul s-a realizat o echilibrare partiala.

La sectorul 1 este un caz fericit. Datorita faptului ca primaria a contractat un credit la BEI si dorea sa contracteze inca unul pentru anul 2013, nu avea voie, conform conditiilor din contract sa aibe arierate. Astfel, a fost nevoita sa faca aceasta rectificare pentru a-si echilibra bugetul si pentru a nu avea datorii la sfarsit de an.

Nu stiu daca rectificarea s-ar fi facut in cazul in care nu ar fi fost imprumutul de la BEI, insa pentru partenerii primariei a fost bine ca nu au inceput niste lucrari care sa nu poata fi platite ulterior si au si fost anuntati de timp, de la mijlocul anului, de situatie pentru a-si rearanja planurile de afaceri.

Primaria Capitalei

La capitala, avem o poveste total diferita fata de sectorul 1, putand trece comportamentul administratiei Bucurestiului la categoria “asa nu”!

Astfel, desi bugetul national a fost votat anul trecut la timp, iar primariile la jumatatea lui februarie aveau deja bugetul votat. La Primaria Capitalei bugetul s-a votat de abia in aprilie, din cauza neintelegerilor intre domnul Primar Oprescu si majoritatea PDL din Consiliul General de la acea vreme. Vreau sa mentionez ca orasul Bucuresti are cel mai mare buget din tara, aproximativ 1 miliard de euro.

La alegerile din iunie, s-a schimbat majoritatea din consiliu si in mod firesc exista o asteptare pentru o foarte buna colaborare intre primar si consiliu.

Prin luna august, dupa ce am vazut rectificarea operata la sectorul 1, am asteptat in mod firesc sa vad rectificarea de la capitala. In  urma estimarilor mele, bugetul capitalei trebuia redus cu o suma de aproximativ 100 de milioane de euro, pentru a fi in concordanta cu incasarile din trezorerie. Doresc sa mentionez ca toate primariile au primit comunicarea de la ministerul de finante si stiau ce incasari urmeaza sa fie.

Spre surpriza mea, am observat ca domnul primar al capitalei nu intentioneza sa faca nicio rectificare. Am intrebat functionari din primarie si imi spuneau prin septembrie ca nu mai fac plati catre furnizori, neexistand efectiv bani in casa. Intelesesem ca primarul le spusese tuturor directorilor ca urmeaza sa primeasca cu totii bani in decembrie la ultima rectificare. Astfel, directiile din Primaria Capitalei si-au continuat proiectele, fixate in baza bugetului aprobat in aprilie, au contractat lucrari, furnizori etc. pe baza unui buget ce se stia ca este fictiv. Firmele au livrat marfa, au executat lucrari, cu buna credinta ca isi vor primi banii.

In luna decembrie, dupa alegerile generale, sedinta mare la Consiliul General pentru rectificare. Spre surpriza multora, nu si a mea, primarul a propus o rectificare negativa de exact 100 milioane de euro. Implicit, toti partenerii primariei din ultima parte anului au realizat ca nu exista bani in buget pentru a fi platiti. Firmele, au inceput astfel lucrarile, le-au finantat din surse proprii ca la sfarsitul anului sa afle ca nu isi vor primi banii in 2012. Acest lucru a dus in mod firesc la dezechilibre in interiorul firmelor si chiar la unele falimente.

Astfel, la inceputul anului 2013, Primaria Capitalei pornea,pe langa vechile datorii, cu un deficit de 100 de milioane de euro, acumulat doar in anul 2012.

Cazurile prezentate mai sus s-au intamplat in toata tara la un nivel mai mic bineinteles. Tinand cont de profilele diferite ale primarilor, reiese in mod evident faptul ca putini au dorit sa faca aceste rectificari la momentul potrivit, nefiind constransi ca la sectorul 1 de un contract cu BEI. Asa a crescut nivelul de arierate in toata tara, deoarece primarii au contractat lucrari, in cunostinta de cauza, pe baza unui buget fictiv.

Vazand toate aceste probleme cauzate de aceasta prognoza falsa a ministerului de finante, dilema pe care o am este, daca s-a facut un calcul de impact in 2013, atunci cand s-a propus acelasi lucru ca si in 2012. Prin urmare, doresc sa pun urmatoarele intrebari:

  1. Nu se gaseau alte solutii in negocierile cu FMI decat aceasta umflare artificiala (sunt convins ca si cei de la FMI stiu adevarul) care strica toate bugetele din tara?
  2. Daca fosta guvernare a incercat aceasta metoda si s-a vazut ca in piata cauzeaza atatea probleme de ce si actuala guvernare face la fel?
  3. La Ministerul de Finante nu se iau in considerare si criteriile subiective, in sensul relei-credinte a primarilor? Observ acum ca se dau credite din trezorerie pentru plata arieratelor, cauzate exact de calculele false ale cotelor defalcate.

Desi nou in administratia publica, observ ca se pot face foarte multe lucruri bune atunci cand exista buna credinta, insa se poate face si mult rau atunci cand statul lasa la indemana astfel de portite – bugetele supraevaluate – oamenilor de rea-credinta.

Sursa: Contributors

/de