Arhiva tag-ul pentru: Economie

,

Scăderea impozitului de venit și impactul dezastruos asupra bugetelor locale

Zilele acestea se discută foarte mult despre transferul contribuțiilor de la angajat la angajator cât și despre impactul acestui transfer asupra venitului net al angajatului. În încercarea de a minimiza acest impact negativ, guvernul a propus scăderea impozitului pe venit de la 16% la 10%. Această scădere de aproape 40% va avea însă repercusiuni serioase asupra bugetelor locale.

Astfel, cota defalcată din impozitul de venit este una din principalele surse de venit ale primăriilor din România. Aceasta poate reprezenta între 20% și 40% din bugetele locale, cu excepția Bucureștiului unde reprezinta peste 50% din bugetul PMB.

Faptul că primăriile depind de acest impozit, le face să fie mai dinamice în a atrage investitori de calitate în localitățile lor. Cu cât sunt mai mulți angajați într-un oraș și cu cât aceștia sunt mai bine plătiți, cu atât mai multe venituri vor fi la bugetul local.

Totodată, spre deosebire de cota defalcată din TVA care este folosită pentru cheltuieli fixe, banii din impozitul pe venit sunt folosiți în special pentru investiții, dar și pentru subvenții, curățenie, etc. Majoritatea lucrărilor de modernizare a unităților de învățământ sau sanitare desfășurate de autoritățile locale se fac din banii din această sursă. Scăderea bruscă a veniturilor va duce implicit și la scăderea investițiilor din aceste domenii.

Sunt surprins de lipsa de reacție a primarilor, deoarece aceștia ar trebui să fie primii care să reacționeze contra acestei măsuri. Se pare însă că miraculosul program de guvernare a adormit pe toată lumea. Din păcate, această măsură va afecta foarte serios majoritatea municipiilor reședință de județ frânând și mai mult dezvoltarea lor.

Zilele trecute s-a anunțat că Primăria Capitalei renunță la subvenția pe căldură și că de acest lucru este vinovată Comisia Europeană. Dacă ne uităm bine la pierderile suferite din cauza acestei reforme fiscale, putem observă că cea mai mare pierdere din cota defalcată va fi exact în bugetele primăriilor capitalei. Am senzația că anunțul acesta a fost făcut ca o dezinformare, cunoscându-se faptul că va scădea puternic bugetul și implicit se încearcă aruncarea vinei în curtea altora.

Pentru a realiză cât de gravă este această măsură am realizat mai jos un tabel cu pierderile estimate pentru majoritatea municipiilor din România raportat la bugetele din 2016. Se estimează o scădere generală a bugetelor locale de aproximativ 15%, ceea ce va afecta foarte serios funcționarea acestora, mai ales în contextul creșterilor salariale recente. Această scădere va afecta cel mai mult investițiile primăriilor din țară, care nu sunt impovărate cu subvenții. Guvernul estimează că se va recupera o parte din pierderi prin creșterea forțată a salariilor de către angajatori, aceștia nedorind să scadă netul angajaților. Această creștere însă nu este sănătoasă și nici nu poate fi sustenabilă pe termen lung.

Buget total 2016 Cota defalcata 2016 Pondere in buget Scadere estimata Scadere %
Drobeta 168,204 43,031 25.6% 16,137 9.60%
Timisoara 1,392,457 383,135 27.50% 143,676 10.30%
Arad 492,988 169,765 34.4% 63,662 12.9%
Oradea 606,542 156,274 25.8% 58,603 9.7%
Cluj 1,041,823 433,765 41.6% 162,662 15.6%
Iasi 885,432 253,871 28.7% 95,202 10.8%
Pitesti 405,187 143,270 35.4% 53,726 13.3%
Constanta 666,810 227,783 34.2% 85,419 12.8%
Ploiesti 511,835 205,590 40.2% 77,096 15.1%
Sibiu 441,106 185,698 42.1% 69,637 15.8%
Bucuresti 6,448,108 3,660,748 56.8% 1,372,781 21.3%
Vaslui 136,614.0 37,377.0 27.4% 14,016 10.3%
Alba Iulia 187,100 70,358 37.6% 26,384 14.1%
Alexandria 115,880 36,257 31.3% 13,596 11.7%
Rm. Valcea 311,080 88,479 28.4% 33,180 10.7%
Resita 153,346 38,925 25.4% 14,597 9.5%
Calarasi 110,002 40,004 36.4% 15,002 13.6%
Focsani 209,649 55,903 26.7% 20,964 10.0%
Giurgiu 179,894 47,427 26.4% 17,785 9.9%
Craiova 603,773 195,750 32.4% 73,406 12.2%
Targoviste 220,030 62,825 28.6% 23,559 10.7%
Bistrita Nasaud 269,564 70,484 26.1% 26,432 9.8%
Piatra Neamt 198,971 56,105 28.2% 21,039 10.6%
Botosani 209,377 61,000 29.1% 22,875 10.9%
Suceava 382,246 82,659 21.6% 30,997 8.1%
Targu Jiu 223,607 65,443 29.3% 24,541 11.0%
Baia Mare 308,540 103,890 33.7% 38,959 12.6%
Zalau 155,410 43,739 28.1% 16,402 10.6%
Bacau 343,284 119,000 34.7% 44,625 13.0%
Brasov 466,290 255,260 54.7% 95,723 20.5%
Buzau 288,850 109,460 37.9% 41,048 14.2%
Sfantu Gheorghe 135,157 42,040 31.1% 15,765 11.7%
Galati 418,142 149,980 35.9% 56,243 13.5%
Targu Mures 404,880 164,250 40.6% 61,594 15.2%
Satu Mare 255939 78,373 30.6% 29,390 11.5%
Miercurea Ciuc 125,938 43,638 34.7% 16,364 13.0%
Deva 152,646 29,744 19.5% 11,154 7.3%
Slobozia 112,343 34,665 30.9% 12,999 11.6%
Buftea 51,883 11,774 22.7% 4,415 8.5%
Tulcea 139,822 48,343 34.6% 18,129 13.0%
Total 19,930,749 8,106,082 40.7% 3,039,781 15.3%
Slatina Nu functioneaza site-ul
Braila Nu functioneaza site-ul
/de
, ,

Relațiile economice dintre România și Bulgaria, din 2007 până în prezent

Dacă ar fi să analizăm relațiile economice ale statelor din vestul Europei, am observa că printre cei mai importanți parteneri ai lor se regăsesc vecinii apropiați. Astfel, volumul relațiilor comerciale dintre Italia și Franța, sau Germania și Franța depășește cu mult alte relații bilaterale ale tărilor în cauză.

Acest lucru are la bază mai multe argumente

1. Vecinătatea piețelor – este mult mai simplu să vinzi pe o piață apropiată, costurile de transport sunt mai reduse, lanțurile de distribuție sunt mai scurte iar, în general, costurile cu logistica sunt mai avantajoase

2. Compatibilitatea culturală – între vecini, este mai simplu să faci comerț. Acest concept simplu, a stat la baza multor relații între state. Faptul că bagajul cultural este comun, faptul că cetățenii în virtutea vecinitatii geografice încep să se înțeleagă mai bine și fac implicit comerț a dus la o creștere firească a relațiilor comerciale dintre țări vecine.

3. În Uniunea Europeană, există și un argument politic de a intensifica relațiile economice în interiorul blocului comunitar. Astfel, unul dintre principiile de bază al întemeierii UE a fost acela că dacă interdependențele economice foarte mari între state vor scădea considerabil riscul conflictului. Până în prezent se pare că acest principiu rămâne perfect valabil.

Analizând din această perspectivă relația dintre România și Bulgaria, observăm că principiile enumerate mai sus nu sunt 100% valabile. Astfel, deși piețele noastre sunt învecinate, nu există o dorință foarte mare din partea firmelor românești de a face afaceri în spațiul bulgar. Barierele lingvistice cât și reticența românească de a activa pe piețele internaționale a dus la o prezență relativ scăzută pe piața bulgărească. Este impresionant cum anumite firme din București au capacitatea logistică de a fi active în regiuni că Botoșani sau Satu Mare, dar nu reușesc să fie deloc prezente în Ruse sau Pleven, în ciuda costurilor logistice scăzute.

În ceea ce privește compatibilitatea culturală, românii și bulgarii nu sunt foarte diferiți. Aceleași povești despre comunism, aceleași povești despre influența otomană din regiune și cam aceleași povești balcanice despre superstiții, familie sau prietenie. În această relație însă, românii sunt în mod firesc cei ce par mai conectați la vest, bagajul cultural latin făcându-ne misiunea mai ușoară.

Deși între România și Bulgaria au existat în decursul istoriei diferite conflicte, acestea nu au rămas atât de puternic în mentalul colectiv. Astfel, argumentul de a accelera cooperarea economică pentru aplanarea unor conflicte istorice nu este valabil. Poate că în prezent, o abordarea mai sănătoasă ar fi accelerarea cooperării economice pentru a crea o piață cu caracteristici culturale comune, balcanice, unde cele două țări să poată să își folosească la maximum potențialul economic.

Privind însă cifrele observăm că cele două țări au evoluat asemănător în ultimii 9 ani, iar decalajul dintre ele începe să se reducă. Desigur România, cu o populație și o suprafață mult mai mare are un avantaj în construcția PIB, însă și piața bulgărească începe să devină atrăgătoare.

Dacă analizăm raportul dintre volumele PIB din 2007 până în prezent, observăm o fluctuație destul de redusă. De la un PIB de 3,81 ori mai mare, coboară la un PIB de 3,61 ori mai mare. Astfel, ritmul de dezvoltare dintre cele două țări este asemănător.

An RO BG RO/BG
2007 123,70 32,50 3,81
2008 139,7 37,2 3,76
2009 118,3 37,3 3,17
2010 124,1 38,2 3,25
2011 131,5 41,3 3,18
2012 133,9 42 3,19
2013 144,7 42 3,45
2014 150,8 42,8 3,52
2015 159 45,3 3,51
2016(est) 172 47,6 3,61

În ceea ce privește PIB-ul per capiaa, bulgarii au reușit să recupereze parțial diferența dintre noi, însă astăzi se situează undeva la nivelul României din 2007. Foarte probabil o creștere mai accelerată a dezvoltării economice a statului român va duce la o creștere a diferenței la nivelul anului 2007.

PIB/Capita – Euro
An RO BG RO/BG
2007 6000 4300 140%
2015 8100 6300 129%

Analiza balanței comerciale dintre cele două țări, ne arată că România a reușit să aibă un surplus constant față de Bulgaria, cu excepția anului 2010. Deși balanța s-a mai echilibrat față de 2007, în 2014 am exportat cu 25% mai mult decât am importat. Ținând cont de imaginea bună pe care o are România în Bulgaria, există potențialul creșterii exporturilor românești, îmbunătățind și mai mult balanța comercială. Referitor la ponderea comerțului cu Bulgaria în volumul total al comerțului României, observăm o tendință de creștere. Astfel, din 2007, România și Bulgaria și-au dublat exporturile și importurile reciproce, creșterea anuală procentuală a relațiilor comerciale depășind cu mult creșterea PIB a celor două țări. Totodată, observăm că pentru România, doar anul 2009, care a reprezentant vârful crizei economice, a fost unul de fluctuație al creșterii.

An Exporturi Importuri Grad acoperire exp/imp Excedent
2007 941,1 606,2 1,552 334,9
2008 1390 976,4 1,424 413,6
2009 1094,2 942,3 1,161 151,9
2010 1337,3 1439,7 0,929 -102,4
2011 1631,3 1578,5 1,033 52,8
2012 1735 1534,6 1,131 200,4
2013 1697,2 1524,3 1,113 173
2014 1777,7 1440,6 1,234 337,1

În mod evident, o microanaliză a principalelor componente ale comerțului bilateral ne face să înțelegem mai bine situația la zi. Obervam că la majoritatea categoriilor de produse, țara noastră înregistrează un excedent. Interesante însă sunt categoriile de produse unde avem deficit fată de Bulgaria. Se pare că importăm multe materiale de construcții, dar și componente auto pentru industria noastră, iar exportul de mașini Dacia și Ford nu compensează în balanță.

Romania – Bulgaria in 2014 Exp Imp Deficit/Excedent
1 Animale vii si produse animale 74,60 38,4 36,20
2 Produse vegetale 69,50 35 34,50
3 Grasimi si uleiuri vegetale si animale 25,10 19,2 5,90
4 Mancaruri, bauturi si tutun 162,80 115,3 47,50
5 Produse minerale 345,30 62,6 282,70
6 Produse ale industriei chimice 217,30 156,2 61,10
7 Materiale plastice, cauciuc si produse 125,70 96,2 29,50
8 Piei crude, piei tabacite, blanuri 2,90 2,8 0,10
9 Produse din lemn, exclusiv mobilier 31,50 7,3 24,20
10 Pasta de lemn, hartie, carton si articole 38,60 25,4 13,20
11 Materiale textile si articole din acestea 55,20 53,6 1,60
12 Incaltaminte, palarii, umbrele s.a. 9,70 5,2 4,50
13 Articole din piatra, ciment, ipsos, ceramica, sticla 26,80 98,6 -71,80
14 Metale comune si articole din acestea 293,80 262,5 31,30
15 Masini si aparate, echipamente electrice, audio-video 184,90 281,5 -96,60
16 Mijloace si materiale de transport 69,60 133,8 -64,20
17 Instrumente si aparate optice, fotografice,cinematografice,etc. 11,20 6,1 5,10
18 Marfuri si produse diverse 28,90 39 -10,10
19 Alte bunuri 4,30 1,9 2,40
20 Total 1777,70 1440,6 337,10

În concluzie, companiile românești ar trebui să profite de creșterea economică a Bulgariei, iar vecinătatea dintre țările noastre ar trebuie să ducă la accelerarea rapidă a volumului de exporturi și importuri. Avantajul logistic al vecinătății ar trebui să constituie un impuls consistent pentru firmele românești, iar apropierea culturală poate juca un rol important în crearea de relații de business. Un impediment principal este limba și alfabetul însă acesta poate fi rezolvat relativ ușor. În perspectivă, estimez o creștere puternică a relațiilor dintre România și Bulgaria.

/de
, ,

Situația actuală a relațiilor comerciale dintre România și Grecia o analiză comparată

Situația actuală a relațiilor comerciale dintre România și Grecia

o analiză comparată

În 2018, România va deveni, fără a număra Turcia, pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial cea mai mare economie din Balcani. La nivel cultural, România este foarte bine percepută în această regiune, reușind să nu aibă conflicte istorice cu niciuna dintre țările balcanice. Ținând cont de profilul cultural și istoric asemănător, există o oarecare ușurință între populațiile din această regiune de a comunica, dar și de a înțelege mentalitatea celorlalți. În ciuda culturii care ne apropie, barierele lingvistice cât și conflictele din regiune din anii 90 au împiedicat dezvoltarea unor relații economice puternice dintre țările balcanice.

În contextul aderării țărilor din Balcanii de Vest în Uniunea Europeană se crează premizele unui spațiu economic de aproximativ 60 de milioane de locuitori de care România, datorită istoriei și culturii sale ar putea profita.

Pentru a înțelege dimensiunea acestui spațiu, este nevoie să realizăm o serie de analize economice, prin care să măsurăm economia noastră față de celelalte economii din regiune, dar și să vedem evoluția noastră față de ele.

În mod firesc, prima țară care trebuie analizată este Grecia. Evoluția României față de această țară, atât de aproape cultural nouă este interesantă și de urmărit. Din punct de vedere al PIB, în 2007 România era la puțin peste 50% din PIB-ul Greciei. Vedem astăzi, că am ajuns la același nivel, ceea ce confirmă ritmul de creștere al României dar și problemele pe care le are Grecia.

An RO GR RO/GR
2007 123,70 232,70 0,53
2008 139,7 242 0,58
2009 118,3 237,5 0,50
2010 124,1 226 0,55
2011 131,5 207 0,64
2012 133,9 191,2 0,70
2013 144,7 180,6 0,80
2014 150,8 177,9 0,85
2015 159 175,7 0,90
2016(est) 172 179 0,96

Că PIB per capita ,observăm că am recuperat din decalaj. Astăzi un român produce în medie 50% din ceea ce produce un grec, comparativ cu 28% în 2007. Nevoile economiei românești cât și prognozele de creștere ne fac să fim optimiști în evoluția acestui indicator.

GDP/Capita – Euro
An RO GR RO/UNG
2007 6000 21100 28%
2015 8100 16200 50%

În ceea ce privește evoluția comerțului dintre cele două țări, observăm un oarecare echilibru, România începând chiar să aibă un excedent. Astfel, din 2007 până în 2014, exporturile României au crescut cu 50% iar de la un grad de acoperire a importurilor prin exporturi de doar 64%, s-a ajuns la 118%. Această evoluție ne arată potențialul acestei piețe cât și creșterea relațiilor economice bilaterale.

An Exporturi Importuri Grad acoperire exp/imp Deficit/Excedent
2007 501,6 779,6 0,643 -278
2008 608,9 806.6 0,755 -197,7
2009 550,3 588.2 0,936 -37,9
2010 562,8 628.2 0,896 -65,4
2011 611,8 594.6 1,029 17,2
2012 546,9 568.7 0,962 -21,8
2013 604,5 604.3 1,000 0
2014 738 621,6 1,187 116,4

Pentru a înțelege mai bine evoluția comerțului România-Grecia este bine să vedem care sunt principalele componente ale acestuia.

Romania – Grecia in 2014 Exp Imp Deficit/Excedent
1 Animale vii si produse animale 78,30 8,6 69,70
2 Produse vegetale 48,00 82,7 -34,70
3 Grasimi si uleiuri vegetale si animale 13,00 5,7 7,30
4 Mancaruri, bauturi si tutun 54,00 39,3 14,70
5 Produse minerale 153,90 8,5 145,40
6 Produse ale industriei chimice 41,30 60,8 -19,50
7 Materiale plastice, cauciuc si produse 37,00 88,9 -51,90
8 Piei crude, piei tabacite, blanuri 0,30 1,1 -0,80
9 Produse din lemn, exclusiv mobilier 32,60 1,9 30,70
10 Pasta de lemn, hartie, carton si articole 23,90 12,8 11,10
11 Materiale textile si articole din acestea 10,50 32,7 -22,20
12 Incaltaminte, palarii, umbrele s.a. 0,50 5,5 -5,00
13 Articole din piatra, ciment, ipsos, ceramica, sticla 9,80 6,6 3,20
14 Metale comune si articole din acestea 135,60 167,5 -31,90
15 Masini si aparate, echipamente electrice, audio-video 70,60 65,1 5,50
16 Mijloace si materiale de transport 6,50 2,8 3,70
17 Instrumente si aparate optice, fotografice,cinematografice,etc. 10,90 7 3,90
18 Marfuri si produse diverse 9,60 22,9 -13,30
19 Alte bunuri 1,70 1,2 0,50
20 Total 738,00 621,6 116,40

Vedem în tabelul de mai sus că România are un excedent în zona produselor minerale, lemn și produse animale. Totodată, observăm un deficit pe zona de textile și materiale plastice. În general comerțul este echilibrat însă anumite categorii sunt în mod evident subdezvoltate. Creșterea capitalului autohton va împinge producătorii români și spre Grecia, ceea ce va genera o creștere a comerțului.

În concluzie, Balcanii pot fi o piață bună de desfacere pentru produsele românești, iar experiența țărilor din vestul Europei ne arată că stimularea comerțului regional și a cooperării economice între vecini poate genera creștere economică substanțială. România trebuie să își asume rolul de lider economic în regiune și să fie din ce în ce mai proactivă pe această piață.

/de
,

Evoluția și structura relațiilor comerciale dintre România și Ungaria la 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană

Pentru a înțelege mai bine situația României la zece ani după aderarea la UE este nevoie de o analiză a principalilor indicatori macroeconomici dar și de o analiză comparată față de vecinii noștri. Deși în cultura noastră preferăm să ne comparăm cu țările bogate din vestul Europei, preferabil este să ne comparăm cu țări asemănătoare nouă tocmai pentru a putea înțelege evoluția noastră dar și pentru a dezvolta politici economice care să ne stimuleze economia în raport cu vecinii noștri.

După 1990, Ungaria a fost întotdeauna văzută de către români ca o țară mai dezvoltată și mai bine conectată la Europa. Deși astăzi, cifrele arată mai bine pentru Ungaria decât România, observăm că decalajele au scăzut foarte mult și că relațiile dintre țările noastre tind spre echilibru.

Din punct de vedere al produsului intern brut al celor două țări, vedem o creștere mai accelerată a României. În mod firesc, ținând cont de numărul de locuitori, România are un PIB mai mare decât Ungaria, însă, dacă în 2007 acesta era doar cu 22% mai mare decât cel al Ungariei, astăzi este cu 50% mai mare.

An PIB – RO mld.€ PIB – UNG mld.€ RO/UNG
2007 123,70 101,70 1,22
2008 139,7 107 1,31
2009 118,3 93 1,27
2010 124,1 98,3 1,26
2011 131,5 100,1 1,31
2012 133,9 99,1 1,35
2013 144,7 101,5 1,43
2014 150,8 105 1,44
2015 159 109,6 1,45
2016(est) 172 115 1,50

Ca și PIB per capita, observăm de asemenea o evoluție bună a României. În  2007 un român producea în medie 59% față de un ungur, astăzi acest procent a crescut la 73%, iar trendul este de apropiere accelerat.

GDP/Capita – Euro
An RO UNG RO/UNG
2007 6000 10100 59%
2015 8100 11100 73%

În ceea ce privește relațiile comerciale dintre țările noastre, Ungaria a început după 1990 să înregistreze un excedent față de România, reușind să exporte mai mult decât a importat din țara noastră. Evoluția comerțului dintre țările noastre arată astfel:

An Exporturi Importuri Grad acoperire exp/imp Deficit
2007 1,639 3,533 0.46 -1,894
2008 1,708 4,177.03 0.41 -2,469
2009 1,263 3,254.7 0.39 -1,991
2010 1,782 4,060.1 0.44 -2,278
2011 2,516.1 4,778.9 0.53 -2,622
2012 2,418.7 4,915.5 0.49 -2,496
2013 2,451.5 4,553.7 0.54 -2.102
2014 2,662.1 4,601.7 0.58 -1,939

Deși deficitul comercial este încă ridicat, în ultimii ani observăm o reducere a acestuia, gradul de acoperire al importurilor prin exporturi față de Ungaria crescând la 58%. Deși diferențele sunt încă mari, și aici obervam o imbunatarire la nivel macroeconomic.

Este interesant însă să vedem de unde provine acest, deficit și care sunt principalele categorii de produse care generează această situație. În urma analizei buletinului de comerț internațional al INS am observat următoarea situație:

Romania – Ungaria in 2014 Exp Imp Deficit
1 Animale vii si produse animale 78,10 254,8 -176,70
2 Produse vegetale 134,50 182,5 -48,00
3 Grasimi si uleiuri vegetale si animale 32,30 18,3 14,00
4 Mancaruri, bauturi si tutun 73,00 275,8 -202,80
5 Produse minerale 309,00 474,1 -165,10
6 Produse ale industriei chimice 109,00 691,2 -582,20
7 Materiale plastice, cauciuc si produse 304,60 371,6 -67,00
8 Piei crude, piei tabacite, blanuri 3,30 48,7 -45,40
9 Produse din lemn, exclusiv mobilier 63,30 31,6 31,70
10 Pasta de lemn, hartie, carton si articole 51,00 92,6 -41,60
11 Materiale textile si articole din acestea 59,40 94,2 -34,80
12 Incaltaminte, palarii, umbrele s.a. 42,90 41,6 1,30
13 Articole din piatra, ciment, ipsos, ceramica, sticla 30,90 64,3 -33,40
14 Metale comune si articole din acestea 278,80 278,8 0,00
15 Masini si aparate, echipamente electrice, audio-video 800,20 1264 -463,80
16 Mijloace si materiale de transport 135,90 247,5 -111,60
17 Instrumente si aparate optice, fotografice,cinematografice,etc. 42,40 45,1 -2,70
18 Marfuri si produse diverse 59,40 119 -59,60
19 Alte bunuri 54,10 6 48,10
20 Total 2662,10 4601,7 -1939,60

Se observă deficite considerabile în zona produselor alimentare și al produselor animale, ceea ce ne arată că statul vecin a dus o politică mai bună de dezvoltare a agriculturii și industriilor aferente. Există desigur și un avans în ceea ce privește experiența folosirii fondurilor europene pentru stimularea acestei industrii însă deficitul este totuși considerabil. O altă industrie care trebuie analizată, din cauza diferențelor foarte mari este cea a industriei chimice, astfel, România importă de șase ori mai mult pe acest sector decât importă.

În concluzie, putem afirma că de la aderarea României la Uniunea Europeană, decalajele dintre noi și Ungaria s-au atenuat, iar trendul este pozitiv. Totodată, există încă o serie de categorii de industrii care sunt în deficit față de concurenții lor din Ungaria iar această situație va trebui analizată de decidenți. În ciuda potențialului agricol al României avem încă deficite mari în comerțul internațional la acest capitol ceea ce ne arată că produsele noastre nu sunt încă suficient de competitive la nivel internațional.

/de
,

Rolul companiilor germane in România, evoluția și structura relațiilor economice bilaterale

În spațial public circulă o serie de dezinformări în această perioadă legate de rolul negativ al investitorilor străini, dar și de tot felul de planuri ale altor țări din Uniunea Europeană legate de integratitatea teritorială a României. Din această perspectivă este bine să înțelegem care sunt relațiile dintre economia românească și cea germană pentru a analiza evoluția din ultimii ani și a înțelege cât de importantă este conservarea și dezvoltarea acestei relații. Materialul de mai jos reprezintă o parte a unei analize mai largi pe care am realizat-o și care va fi inclusă într-o carte ce va fi publicată în curând.

Germania este principalul partener comercial al României, relațiile economice cu această țară totalizând aproximativ 20% din schimburile comerciale naționale.

Analizând schimburile economice din ultimi zece ani, observăm aproape o dublare din 2006 până în prezent. Acest lucru ne arată dinamica relațiilor economice dintre cele doua țări dar și un potențial foarte mare de dezvoltare economică. Analizând graficul de mai jos, putem observa că, exceptând anul 2009, comerțul dintre România și Germania a crescut constant cu rate anuale între 5% și 10%. În anul 2014, s-a atins un prag critic, pentru prima dată fiind depășită bariera de 20 miliarde de euro în comerț bilateral. Astfel, deși există încă un deficit comercial în relațiile dintre cele două țări, putem observa o tendință de scădere a acestuia, în special datorită specificului investițiilor germane din România care produc din ce în ce mai mult pentru export.

Tabel 1 : Relațiile comerciale România-Germania

Relații comerciale Ro-Ger 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
TOTAL 11,6 12,5 13,9 12,1 13,8 17,2 17,9 19,5 20,9
Export 4,4 4,75 4,9 5,7 6,5 8,4 8,4 9, 2 10,2
Import 7,2 7,75 9 6,4 7,3 8,8 9,5 10,3 11,2
Sold -2,8 -3 -4,1 -7,3 -8,2 -0,4 -1,1 -1,1 -1

Sursa: INSSE, Buletinele Statistice de Comerț Internațional 2006-2014

În ceea ce privește structura importurilor și a exporturilor dintre două țări, putem observa că schimburile bilaterale se bazează în principal pe produse industriale de înaltă calitate, 65% din exporturile României către Germania si 50% din importuri constând în mașini și aparate, echipamente electrice, mijloace și materiale de transport.

Analizând această structură, putem spune că există potențial de creștere a exporturilor românești, în special în zona industriei alimentare și a produselor bio, momentan acest segment fiind foarte puțin dezvoltat. Totodată, prin dezvoltarea infrastructurii rutiere spre est și sud, cu siguranță România ar putea atrage și alte firme germane orientate spre producție și export care ar ajuta la scăderea deficitului comercial.

La o primă analiză structura schimburilor comerciale dintre două țări este una specifică țărilor dezvoltate, care însă, poate suferi îmbunătățiri, în special pe partea românească.

Tabel 2: Exporturi spre Germania din România în 2014

Exporturi spre Germania din România în 2014 Mil. Euro %
Total 10185,3
Mașini și aparate, echipamente electrice, audio-video 4421,2 43,4%
Mijloace și materiale de transport 2148,5 21,1%
Materiale textile și articole din acestea 725,5 7,1%
Metale comune și articole din acestea 649,6 6,4%
Materiale plastice, cauciuc și produse 579,3 5,7%
Mărfuri și produse diverse 466,7 4,6%
Produse ale industriei chimice 233,6 2,3%
Instrumente și aparate optice, fotografice,cinematografice,etc. 215,1 2,1%
Produse minerale 153,9 1,5%
Încălțăminte, pălării, umbrele s.a. 114,5 1,1%
Produse din lemn, exclusiv mobilier 112,4 1,1%
Produse vegetale 99,6 1,0%
Mâncăruri, băuturi și tutun 85 0,8%
Articole din piatră, ciment, ipsos, ceramică, sticlă 51,7 0,5%
Animale și produse animale 44,3 0,4%
Piei crude, piei tăbăcite, blănuri 25,9 0,3%
Alte bunuri 24,5 0,2%
Pasta de lemn, hârtie, carton și articole 24,2 0,2%
Grăsimi și uleiuri vegetale și animale 9,8 0,1%

Sursa: INSSE – prelucrare proprie după Buletinul Statistic de Comerț Internațional 2014

Tabel 3 : Importuri din Germania spre România în 2014

Importuri din Germania spre România în 2014 Mil. Euro %
Total 11204
Mașini și aparate, echipamente electrice, audio-video 3966,8 35,4%
Mijloace și materiale de transport 1549,7 13,8%
Metale comune și articole din acestea 1094,3 9,8%
Materiale plastice, cauciuc și produse 1093,8 9,8%
Produse ale industriei chimice 963,7 8,6%
Materiale textile și articole din acestea 699 6,2%
Instrumente și aparate optice, fotografice,cinematografice,etc. 397,3 3,5%
Mâncăruri, băuturi si tutun 326,1 2,9%
Animale și produse animale 288,1 2,6%
Pasta de lemn, hârtie, carton și articole 183 1,6%
Mărfuri și produse diverse 146,3 1,3%
Produse vegetale 115,4 1,0%
Piei crude, piei tăbăcite, blănuri 78 0,7%
Articole din piatra, ciment, ipsos, ceramică, sticlă 71,9 0,6%
Produse din lemn, exclusiv mobilier 68,1 0,6%
Produse minerale 66,7 0,6%
Încălțăminte, pălării, umbrele s.a. 53,5 0,5%
Grăsimi și uleiuri vegetale și animale 23,1 0,2%
Alte bunuri 19,2 0,2%

În concluzie, există un potențial mare de dezvoltare a relațiilor bilaterale, iar pe unele segmente, producătorii români pot atinge creșteri considerabile la export. Totodată este de remarcat structura produselor din comerțul bilateral care începe să semene cu cel al unor țări dezvoltate. Din această perspectivă, aportul de cunoaștere generat de investițiile germane va crește capacitatea României de a dezvolta afaceri autohtone în aceste domenii dar și de a atrage investitori din domenii conexe.

Procesul de modernizare al României este unul de lungă durată, iar unul dintre indicatori este structura exporturilor. O economie matură exportă produse sofisticate și care au valoarea adăugată ridicată. România încă nu a atins în toate domeniile acest nivel însă diversificarea producției și a exporturilor ne arată că suntem pe drumul cel bun.

Din punctul meu de vedere, cea mai mare problemă pe care o are societatea românească este nivelul scăzut al cunoașterii. Din acest motiv este important să putem luă know-how de la investitorii străini pentru a putea ulterior produce singuri. Strategia noastră ar trebui axată în jurul accelerării transferului de cunoaștere și nu în jurul ostracizării companiilor străine ce investesc în România.

/de
,

Cât trebuie alocat sănătății și educației? – Corelare între România și țările UE conform ponderii veniturilor bugetare în PIB

Contextul actual

În ultimii ani există din ce în ce mai multe dezbateri publice legate de procentul din PIB care ar trebui alocat sănătății și educației. Sunt date exemple din țări ca Germania, Franța, chiar țările nordice. Se discută despre faptul că acolo guvernelor le păsa și că prin subfinanțarea celor două domenii se afectează generațiilor viitoare. Toate aceste argumente sunt reale însă nimeni nu dezbate despre capacitatea României de a finanța aceste domenii, despre ponderea veniturilor guvernamentale în PIB și cam ce ar însemna pentru România dacă ar respecta procentele din vest.

Analizând ponderea veniturilor guvernamentale în PIB și făcând o paralelă între media UE-28 și România (conform Tabel 1) putem observă niște diferențe considerabile. Astfel, țării noastre îi este imposibil să ofere aceleași procente din PIB pentru diferite domenii deoarece strânge mult mai puțin la buget decât media UE. Pentru a înțelege exact care este diferență între noi și UE am realizat o serie de calcule, care să arate ponderea relativa a României din punct de vedere al nivelului colectării la buget.

Nivelul ponderii veniturilor bugetare în PIB

Analizând datele de mai jos, ne dăm seamă că în 2015, România s-a aflat la 77% din media UE în ceea ce privește ponderea veniturilor bugetare în PIB. Iar dacă luăm două țări cu care să ne comparam, vedem că suntem la 78% din nivelul Germaniei și 89% din nivelul Poloniei. Aceste cifre ne arată implicit, că dacă dorim să avansăm niște cifre pentru anumite alocări bugetare, trebuie sa corelam ponderile. În termeni simpli, 5% din PIB alocat educației, la gradul nostru de colectare, trebuie înmulțit cu 0,78 pentru a vedea ce pondere ar trebui să aibă educația în România comparativ cu Germania. Desigur că toate aceste calcule sunt făcute pentru a păstra echilibrul bugetar la actuală pondere a veniturilor în PIB.

Tabel 1 – Ponderea veniturilor bugetare in PIB (Sursa: Eurostat)

Cât ar trebui să aloce România pentru sănătate?

Analizând aceste date, am realizat o serie de simulări pentru bugetele sănătății și educației, pentru a vedea cam cât am putea noi aloca pentru a avea aceleași ponderi în buget ca în Germania și Polonia. Am ales aceste două țări datorită relevanței lor. Germania fiindcă în general reflectă media europeană iar Polonia fiindcă a trecut printr-un proces de tranziție post-comunistă.

Calculele au dat că, în domeniul sănătății, pentru a respecta ponderea mediei UE în bugetele naționale sau pe cea a Germania, România ar trebui să aloce pentru sănătate 5.6% din PIB, adică cu 1.6 puncte peste alocarea actuală. Dacă însă analizăm poziția noastră față de Polonia, vedem că la actualul nivel al colectării bugetare suntem aproape la nivelul Poloniei că efort bugetar ponderat.

Tabel 2: Ponderea cheltuielilor cu sănătatea in PIB (Sursa: Eurostat)

Cât ar trebui să aloce România pentru educație?

În domeniul educației, observăm că, raportându-ne la nivelul anului 2014, ar trebui să mai adăugăm 0.8 puncte procentuale pentru a ne corela cu media UE la nivelul nostru de colectare, 0.4 puncte pentru a ne corela cu Germania și 1.7 punte pentru a ne corela cu Polonia.


Tabel 3: Ponderea cheltuielilor cu educația in PIB  (Sursa: Eurostat)

Alocare surpriză pentru siguranță și ordine publică!

Analizând diferite domenii a ieșit în evidența o situație specială în ceea ce privește bugetul alocat cheltuielilor cu siguranță și ordinea publică. La acest capitol, România se situează peste media UE-28, iar dacă am corela cu ponderea veniturilor bugetare în PIB, vedem că suntem cu 0,4 puncte peste nivelul UE-28, cu 0,9 puncte peste Germania și cu 0,13 puncte peste Polonia. Asta arată că la acest capitol, România face una din cele mai mari alocări la nivelul UE, ponderat cu nivelul veniturilor.

Tabel 4 – Ponderea cheltuielilor cu siguranta si ordinea publica (Sursa: Eurostat)

Concluzii

În concluzie, calculele arată că cifrele vehiculate în spațiul public în ceea ce privește alocarea din PIB pentru educație și sănătate nu sunt realiste. Atâta timp cât ponderea veniturilor bugetare în PIB va rămâne în România de 33-34%, ne va fi imposibil să alocam aceleași procente pentru aceste domenii precum cei din vest. Corelând însă nivelul nostru de venituri ies niște procente mai realiste, respectiv 5.6% din PIB pentru sănătate față de 4% (raportat la 2014) și 3.8% din PIB pentru educație, față de 3% (raportat la 2014). Totodată, pentru a păstra media UE, siguranța și ordinea publică, ar trebui să coboare de la 2.2% (raportat la 2014) la 1.4%, pentru a păstra proporțiile.

Desigur că toate aceste cifre sunt doar puncte de plecare, valabile la ce colectăm azi. O mai bună colectare, ar putea duce la o creștere a ponderii veniturilor bugetare în PIB, realizând astfel resurse suplimentare pentru creșterea alocărilor în sănătate și educație. Cu toate acestea, este greu de crezut că la nivelul fiscalității din România se va putea ajunge la ponderile din vest. Despre acest lucru însă, vom discuta în alt articol.

/de

Nevoia de creștere a calității dezbaterilor publice pe teme economice și reacția universitarilor

În ultimii ani observăm o deteriorare continua a dezbaterii pe teme economice în spațiul public. Astfel, oameni fără expertiză sunt invitați să comunice, atât pe la posturile TV, în presa scrisă sau online. Acest lucru, deși inițial nu părea foarte periculos a dus la o serie de anomalii în mediul public, anomalii ce au culminat inclusiv printr-o serie de inițiative legislative depuse în parlament, cu efecte deosebit de negative asupra economiei.

Din păcate însă, cu excepția câtorva voci autorizate, BNR, Consiliul Fiscal etc., nu a existat o reacție din partea mediului academic asupra acestor inițiative. Nivelul scăzut de cunoaștere a celor din media, lipsa mesajelor coerente dar și lipsa unei culturi a dezbaterilor publice consistente a dus la situația în care cadrele didactice din învățământul economic se feresc să apară în spațiul public, evitând pur și simplu să își dea cu părerea, tocmai pentru a nu intra în polemici de nivel scăzut.

Este oare această atitudine sănătoasă ? Credem noi că fără implicarea celor a căror misiune este creșterea nivelului general de cunoaștere în societate, putem îmbunătăți lucrurile ? Din punctul meu de vedere pasivitatea mediului academic poate duce la o serie de riscuri pe termen mediu :

  1. Consacrarea în spațiul public a unor persoane , în calitate de comunicatori pe teme economice care să aibă în realitatea o agendă ascunsă iar prin mesajele transmise să deformeze adevărul științific sau să îl prezinte parțial, tocmai pentru a-și atinge obiectivele.
  2. Afectarea imaginii unor instituții vitale pentru economia românească, precum BNR, Consiliul Concurenței, ASF, Consiliul Fiscal, etc prin atacuri concertate tocmai pentru a diminua importanța acestora în mediul public și a scădea încrederea populației în ele
  3. Scăderea prestigiului universităților prin consolidarea percepției că nu au specialiști suficienți de buni pentru a emite opinii publice.
  4. Deformarea realității prin accentuarea sau minimizarea efectelor unor măsuri economice, tocmai pentru a îmbunătăți sau înrăutăți imaginea decidenților politici.
  5. Consolidarea sentimentului de inhibiție pe care îl au acum cadrele didactice și perpetuarea lui pentru a nu permite intrarea unor actori noi în spațiul public.
  6. Monopolizarea comunicării economice de către grupuri de interese și crearea impresiei în spațiul public că nu există comunicatori nepartizani
  7. Scăderea criticii constructive în spațiul public, în special asupra inițiativelor politice, îngreunând astfel îmbunătățirea calității procesului de elaborare a legislației

Toate aceste riscuri sunt astăzi mai prezente decât oricând, mai ales din cauza faptului că mesajele sunt trimise din ce în ce mai ușor prin social media. Fără o reacție solidă a celor cu expertiză și fără o acțiune coordonată, care să ridice nivelul dezbaterilor din mediul public, riscăm să creăm în rândul populației impresii false în ceea ce privește soluțiile economice la problemele lor de zi cu zi. Lipsă educației financiare în rândul românilor, îi transformă pe marea majoritate în ținte ușor de manipulat de către grupuri de interese. Din acest motiv, consider că implicarea în dezbaterile publice a mediului universitar devine foarte importantă pentru România.

/de