Articole

Cel mai dinamic cartier din Sectorul 1 este Greenfield din Baneasa. Momentan locuiesc 6000 de cetateni in acest cartier, iar planurile de dezvoltare sunt pentru aproximativ 20-30 000 de persoane. O astfel de comunitate are nevoie urgent de servicii publice. Primaria Sectorului 1 trebuie sa construiasca urgent o scoala in cartier pentru copiii de acolo. Momentan exista o scoala privata, insa aceasta este mult prea scumpa pentru cetateni.
Desi primarul actual a promis ca va construi o gradinita si o scoala, sansele ca acest proiect sa se intample sub actuala administratie sunt zero. Directorul de la directia de scoli este 100% omul lui Marean Vanghelie de la sectorul 5 si si-a facut ucenicia sub conducerea acestuia. Stim cu totii cata prosperitate s-a creat in sectorul 5 sub primarul « Care este ». Faptul ca astazi cea mai mare directie din primaria sectorului 1, de scoli si spitale, este condusa din umbra de fostul primar al sectorului 5 este o rusine totala pentru noi cei din cartierele sectorului 1. Vom demara acest proiect imediat dupa ce scapam de echipa lui Vanghelie de la Sectorul 1 !

Contextul actual

În ultimii ani există din ce în ce mai multe dezbateri publice legate de procentul din PIB care ar trebui alocat sănătății și educației. Sunt date exemple din țări ca Germania, Franța, chiar țările nordice. Se discută despre faptul că acolo guvernelor le păsa și că prin subfinanțarea celor două domenii se afectează generațiilor viitoare. Toate aceste argumente sunt reale însă nimeni nu dezbate despre capacitatea României de a finanța aceste domenii, despre ponderea veniturilor guvernamentale în PIB și cam ce ar însemna pentru România dacă ar respecta procentele din vest.

Analizând ponderea veniturilor guvernamentale în PIB și făcând o paralelă între media UE-28 și România (conform Tabel 1) putem observă niște diferențe considerabile. Astfel, țării noastre îi este imposibil să ofere aceleași procente din PIB pentru diferite domenii deoarece strânge mult mai puțin la buget decât media UE. Pentru a înțelege exact care este diferență între noi și UE am realizat o serie de calcule, care să arate ponderea relativa a României din punct de vedere al nivelului colectării la buget.

Nivelul ponderii veniturilor bugetare în PIB

Analizând datele de mai jos, ne dăm seamă că în 2015, România s-a aflat la 77% din media UE în ceea ce privește ponderea veniturilor bugetare în PIB. Iar dacă luăm două țări cu care să ne comparam, vedem că suntem la 78% din nivelul Germaniei și 89% din nivelul Poloniei. Aceste cifre ne arată implicit, că dacă dorim să avansăm niște cifre pentru anumite alocări bugetare, trebuie sa corelam ponderile. În termeni simpli, 5% din PIB alocat educației, la gradul nostru de colectare, trebuie înmulțit cu 0,78 pentru a vedea ce pondere ar trebui să aibă educația în România comparativ cu Germania. Desigur că toate aceste calcule sunt făcute pentru a păstra echilibrul bugetar la actuală pondere a veniturilor în PIB.

Tabel 1 – Ponderea veniturilor bugetare in PIB (Sursa: Eurostat)

Cât ar trebui să aloce România pentru sănătate?

Analizând aceste date, am realizat o serie de simulări pentru bugetele sănătății și educației, pentru a vedea cam cât am putea noi aloca pentru a avea aceleași ponderi în buget ca în Germania și Polonia. Am ales aceste două țări datorită relevanței lor. Germania fiindcă în general reflectă media europeană iar Polonia fiindcă a trecut printr-un proces de tranziție post-comunistă.

Calculele au dat că, în domeniul sănătății, pentru a respecta ponderea mediei UE în bugetele naționale sau pe cea a Germania, România ar trebui să aloce pentru sănătate 5.6% din PIB, adică cu 1.6 puncte peste alocarea actuală. Dacă însă analizăm poziția noastră față de Polonia, vedem că la actualul nivel al colectării bugetare suntem aproape la nivelul Poloniei că efort bugetar ponderat.

Tabel 2: Ponderea cheltuielilor cu sănătatea in PIB (Sursa: Eurostat)

Cât ar trebui să aloce România pentru educație?

În domeniul educației, observăm că, raportându-ne la nivelul anului 2014, ar trebui să mai adăugăm 0.8 puncte procentuale pentru a ne corela cu media UE la nivelul nostru de colectare, 0.4 puncte pentru a ne corela cu Germania și 1.7 punte pentru a ne corela cu Polonia.


Tabel 3: Ponderea cheltuielilor cu educația in PIB  (Sursa: Eurostat)

Alocare surpriză pentru siguranță și ordine publică!

Analizând diferite domenii a ieșit în evidența o situație specială în ceea ce privește bugetul alocat cheltuielilor cu siguranță și ordinea publică. La acest capitol, România se situează peste media UE-28, iar dacă am corela cu ponderea veniturilor bugetare în PIB, vedem că suntem cu 0,4 puncte peste nivelul UE-28, cu 0,9 puncte peste Germania și cu 0,13 puncte peste Polonia. Asta arată că la acest capitol, România face una din cele mai mari alocări la nivelul UE, ponderat cu nivelul veniturilor.

Tabel 4 – Ponderea cheltuielilor cu siguranta si ordinea publica (Sursa: Eurostat)

Concluzii

În concluzie, calculele arată că cifrele vehiculate în spațiul public în ceea ce privește alocarea din PIB pentru educație și sănătate nu sunt realiste. Atâta timp cât ponderea veniturilor bugetare în PIB va rămâne în România de 33-34%, ne va fi imposibil să alocam aceleași procente pentru aceste domenii precum cei din vest. Corelând însă nivelul nostru de venituri ies niște procente mai realiste, respectiv 5.6% din PIB pentru sănătate față de 4% (raportat la 2014) și 3.8% din PIB pentru educație, față de 3% (raportat la 2014). Totodată, pentru a păstra media UE, siguranța și ordinea publică, ar trebui să coboare de la 2.2% (raportat la 2014) la 1.4%, pentru a păstra proporțiile.

Desigur că toate aceste cifre sunt doar puncte de plecare, valabile la ce colectăm azi. O mai bună colectare, ar putea duce la o creștere a ponderii veniturilor bugetare în PIB, realizând astfel resurse suplimentare pentru creșterea alocărilor în sănătate și educație. Cu toate acestea, este greu de crezut că la nivelul fiscalității din România se va putea ajunge la ponderile din vest. Despre acest lucru însă, vom discuta în alt articol.

În ultimii ani observăm o deteriorare continua a dezbaterii pe teme economice în spațiul public. Astfel, oameni fără expertiză sunt invitați să comunice, atât pe la posturile TV, în presa scrisă sau online. Acest lucru, deși inițial nu părea foarte periculos a dus la o serie de anomalii în mediul public, anomalii ce au culminat inclusiv printr-o serie de inițiative legislative depuse în parlament, cu efecte deosebit de negative asupra economiei.

Din păcate însă, cu excepția câtorva voci autorizate, BNR, Consiliul Fiscal etc., nu a existat o reacție din partea mediului academic asupra acestor inițiative. Nivelul scăzut de cunoaștere a celor din media, lipsa mesajelor coerente dar și lipsa unei culturi a dezbaterilor publice consistente a dus la situația în care cadrele didactice din învățământul economic se feresc să apară în spațiul public, evitând pur și simplu să își dea cu părerea, tocmai pentru a nu intra în polemici de nivel scăzut.

Este oare această atitudine sănătoasă ? Credem noi că fără implicarea celor a căror misiune este creșterea nivelului general de cunoaștere în societate, putem îmbunătăți lucrurile ? Din punctul meu de vedere pasivitatea mediului academic poate duce la o serie de riscuri pe termen mediu :

  1. Consacrarea în spațiul public a unor persoane , în calitate de comunicatori pe teme economice care să aibă în realitatea o agendă ascunsă iar prin mesajele transmise să deformeze adevărul științific sau să îl prezinte parțial, tocmai pentru a-și atinge obiectivele.
  2. Afectarea imaginii unor instituții vitale pentru economia românească, precum BNR, Consiliul Concurenței, ASF, Consiliul Fiscal, etc prin atacuri concertate tocmai pentru a diminua importanța acestora în mediul public și a scădea încrederea populației în ele
  3. Scăderea prestigiului universităților prin consolidarea percepției că nu au specialiști suficienți de buni pentru a emite opinii publice.
  4. Deformarea realității prin accentuarea sau minimizarea efectelor unor măsuri economice, tocmai pentru a îmbunătăți sau înrăutăți imaginea decidenților politici.
  5. Consolidarea sentimentului de inhibiție pe care îl au acum cadrele didactice și perpetuarea lui pentru a nu permite intrarea unor actori noi în spațiul public.
  6. Monopolizarea comunicării economice de către grupuri de interese și crearea impresiei în spațiul public că nu există comunicatori nepartizani
  7. Scăderea criticii constructive în spațiul public, în special asupra inițiativelor politice, îngreunând astfel îmbunătățirea calității procesului de elaborare a legislației

Toate aceste riscuri sunt astăzi mai prezente decât oricând, mai ales din cauza faptului că mesajele sunt trimise din ce în ce mai ușor prin social media. Fără o reacție solidă a celor cu expertiză și fără o acțiune coordonată, care să ridice nivelul dezbaterilor din mediul public, riscăm să creăm în rândul populației impresii false în ceea ce privește soluțiile economice la problemele lor de zi cu zi. Lipsă educației financiare în rândul românilor, îi transformă pe marea majoritate în ținte ușor de manipulat de către grupuri de interese. Din acest motiv, consider că implicarea în dezbaterile publice a mediului universitar devine foarte importantă pentru România.