În ultima perioadă, în spațiul public, au apărut o serie de dezbateri care pun la îndoială importanța companiilor multinaționale pentru dezvoltarea economiei românești. Astfel, acestea sunt atacate din motive precum neplata impozitelor la stat, transferul profiturilor în străinătate, blocarea dezvoltării capitalului autohton, subminarea suveranitătii țării și alte lucruri care crează o stare de nervozitate în rândul investitorilor. Aș dori astăzi se enumăr o serie de avantaje pe care le aduc aceste companii în România și pentru care țara noastră ar trebui să le fie recunoscătoare.
1. Locuri de muncă
Din păcate, capitalul românesc, în momentul de față, nu are capacitatea de a crește gradul de ocupare. Cu un buget al asigurărilor sociale dezechilibrat și cu câteva milioane de români care efectiv nu sunt în statisticile de șomaj, România are nevoie ca de aer de creșterea numărului de persoane angajate pe piața muncii. Dacă ne uităm bine la evoluția acestor cifre, observăm că între 1990 și 2000, România a pierdut aproape șase milioane de locuri de muncă, prin reorganizarea economiei planificate, iar în ultimii 17 ani, am recuperat doar puțin peste 2 milioane (dintre acele locuri). Diferența de oameni neocupati o vedem în numărul mare de români care au plecat în străinătate, dar și în cei care nu sunt încadrați în nicio formă de către ajofm-uri. Din această perspectivă, investițiile străine sunt vitale pentru a crea oportunițăti pentru ocuparea forței de muncă.
2. Crearea clasei de mijloc
După 2000, corporațiile au investit masiv în București, angajând zeci de mii de tineri. Astfel, după aproape 20 de ani, observăm formarea unei noi generații, independente de companiile și bugetele de stat și care și-au bazat ascensiunea în carieră strict pe meritocrație. Această generație este mult mai exigentă în ceea ce privește actul de guvernare, iar independența ei financiară o face să înțeleagă rolul pe care societatea civilă îl poartă pentru dezvoltarea societății. Creșterea acestei clase de mijloc a continuat în orașe precum Cluj-Napoca, Iași, Sibiu și Timișoara, stimulată tot de apariția investitorilor străini.
3. Convingerea tinerilor de a rămâne în țară
Posibilitatea de a avea o carieră promițătoare în țară, dar și creșterea salariilor în marile orașe ale României, a schimbat dorința tinerilor de a mai pleca în străinătate. Astfel, pentru inginerii IT, economiști, arhitecți, etc. căutarea unui job în altă țara nu mai este o prioritate/o alternativă atât de atractivă ca pană acum. Acum 12 ani, am plecat cu o bursă DAAD în Germania. La sfârșitul anului universitar, jumătate dintre colegi deciseseră să rămână acolo. Astăzi, tinerii care pleacă la studii în străinătate consideră întoarcerea în țară drept ceva normal. Totodată, din cei cinci colegi care rămăseseră în Germania în 2006, doi s-au întors anul trecut, iar unul mi-a spus că ar vrea să revină și el în viitorul apropiat.
4. Creșterea PIB – implicit a pieței
Pentru a avea o piață, trebuie să existe și putere de cumpărare. Dacă ne uităm la evoluția produsului intern brut din ultimii ani, vedem o îmbunătățire constantă a acestuia, iar în unele orașe dacă facem corelarea cu paritatea puterii de cumpărare, putem observa că în România începe să se trăiască din ce în ce mai bine. Un PIB mare, în contextul unei politici fiscale coerente, poate permite investiții critice ale statului dar crează și o piață de desfacere pentru bunurile producătorilor. Singure, firmele românești nu ar fi putut crea atâta plus valoare în economia României, iar interconectivitatea dintre piețele internaționale, investitorii străini din România dar și investitorii români au dus la aceste creșteri economice.
5. Ridicarea standardelor de calitate
Atunci când apar competitori pe piață, crește implicit și calitatea produselor. Multinaționalele au venit cu standarde de calitate verificate în timp, iar regulile lor interne le interzic să își coboare nivelul de calitate. Astfel, în economia românească a fost adus un know-how care lipsea, legat de ce înseamnă calitate, management și relația cu clienții. De la alimentele vândute în piață, la produsele ambalate, haine, servicii, etc. vedem o evidentă imbunatatirie în ultimii ani. Mulți producători români, au înțeles importanța calității și astăzi vedem din ce în ce mai multe produse de top făcute de români. Aceasta însă, se întâmplă datorită faptului că am devenit o piață concurențială, că am facilitat transferul de cunoaștere și de faptul că am înțeles importanța relațiilor economice internaționale.
6. Funcție socială – CSR
Desigur, am văzut un ultimii ani o creștere exponențială a evenimentelor sportiv-culturale adresate maselor. Maratoane, concerte, piese de teatru cât și alte proiecte care au devenit obișnuință. În București, majoritatea lor sunt susținute de corporații. Astfel, dacă analizăm partenerii concursurilor sportive, partenerii marilor concerte organizate în România dar și alocările bugetare ale statului versus cele din privat, putem vedea originile acestor evenimente. Cei care cunosc modul de funcționare al autorităților locale, își dau seama că acestea nu ar fi putut niciodată organiza evenimente atât de sofisticate, iar felul în care se decide împărțirea bugetelor publice, nu ar fi permis apariția unor evenimente de genul. Existența departamentelor dedicate în marile companii funcției de CSR, interesul departamentelor de marketing de a se asocia cu evenimente cultural-sportive au dus la apariția unor produse culturale și sportive care ne fac astăzi mândri de orașul nostru.
7. Efectul de spin-off
Atunci când nu ai capital și cunoaștere, teoria economică spune că este bine să îi inviți pe alții care le dețin, pentru ca în timp să înveți de la ei. Efectul de spin-off, sau mai simplu spus crearea noilor companii de către foștii angajați ai multinaționalelor, în care aceștia își folosesc cunoașterea acumulată pentru a dezvolta idei noi, este din ce în ce mai prezent în România. Societatea noastră nu a avut o cultură capitalistă și, în mod firesc, nu au existat proceduri, analize, strategii dezvoltate special pentru a crește nivelul de cunoaștere al antreprenorilor. Însă, ca angajați ai multinaționalelor, românii au avut ocazia să între în contact cu acestea, să învețe regulile pieței, să învețe instrumente de management și să vadă cum acționează jucătorii mari pentru a cuceri piețele. Cu acest bagaj de cunoștințe dobândit, observăm din ce în ce mai mulți foști angajați ai multinaționalelor care își deschid propriile firme de succes. Efectul de spin-off este mult mai important decât pare în prezent, deorece duce la dezvoltarea de afaceri inteligente, bazate pe un nivel de cunoaștere asemănător cu cel din corporații și care poate pe termen lung trasforma afacerile noi în jucători importanți.
8. Educație – bune practici
Cei care activăm în mediul universitar, înțelegem foarte bine nevoia de a acumula cunoștințe practice, pentru a le transmite studenților atât partea de teorie cât și cea de practică. Din această perspectivă, devine vitală colaborarea cu mediul de afaceri. Invitarea permanentă a directorilor din marile companii la cursuri, realizarea de studii de caz împreună, dezvoltarea curriculei de învățământ împreună cu aceștia dar și conectarea în timp real cu nevoile pieței duce la dezvoltarea de bune practici și implicit la creșterea calității procesului de învățământ. Este nevoie de un dialog constant între mediul academic și cel privat pentru ca know-how-ul acumulat să se transfere dintr-o parte în alta. Doar astfel putem progresa ca societate și crea bazele unei economii dezvoltate.
9. Reforma în învățământ
Actualele evoluții demografice vor pune din ce în ce mai mare presiune pe piață muncii, iar doar o colaborare strânsă cu mediul privat poate duce la soluționarea parțială a problemei. Marile companii, cu experiențe de zeci de ani, înțeleg importanța educației și a faptului că trebuie să își asigure bazine de recrutare permanentă pentru a-și păstra competitivitatea. Astfel, în special companiile germane, austriece și franceze susțin din ce în ce mai mult dezvoltarea învățământului dual. Închiderea școlilor profesionale, a dus la o mare problemă pe piață muncii, desființându-se întregi filiere de specializare tehnică. Astăzi însă, în parteneriat cu mediul privat, apar din ce în ce mai multe licee de profil dual. Acestea însă, dacă le analizăm evoluția lor, sunt susținute de companiile multinaționale. Prin oferirea de burse, locuri de practică dar și prin amenajarea liceelor, aceste companii stimulează reforma în învățământul preuniversitar devenind astfel unul dintre motoarele modernizării economiei. Companiile românești, fiind relativ tinere, nu înțeleg încă nevoia constantă de a avea oameni formați și implicit nu sunt încă pregătite să aloce bugete mari pentru educație. Sunt convins însă, că în timp, li se vor alătura multinaționalelor în demersul de a sprijini învățământul dual neexistând în momentul de față o alternativă mai bună.
10. Leadership regional
Fiind cea mai mare și dinamică economie din Balcani, România a devenit și centrala multor sedii regionale a marilor corporații. Astfel, din ce în ce mai multe companii aleg să își conducă operațiunile în această regiune a lumii din București. Aceasta duce la specializarea unui grup de manageri români care încep să înțeleagă dinamica piețelor regionale, nevoile acestora dar și stimulii la care reacționează. În următorii ani, estimez că vom avea o masă critică de specialiști în probleme economice regionale pentru a putea dezvolta și capitaluri românești în regiune dar și pentru a ne consolida poziția dominantă în Balcani. Acest fapt astăzi, este datorat corporațiilor, care au încredere în statul român, în legislația românească și în capitalul intelectual românesc și au decis localizarea acestor centre regionale la noi în țara.
În concluzie, aș vrea să amintesc un raport al Fundației Bertelsmann din 2016, care arată efectele financiare ale globalizării asupra economiilor lumii. Din 1990 până în prezent, fiecare român a câștigat în plus 4500 de euro mai mult, decât ar fi câștigat fără efectul globalizării. Dacă ajustăm această sumă la paritatea puterii de cumpărare, ne da 15 500 de Euro, situand România pe locul 27 în lume ca principali beneficiari ai globalizării (adică și a prezenței multinaționalelor pe piață românească) iar cireașa de pe tort, dacă vedem veniturile extra per-capita, aduse de globalizare, raportate la venitul din 1990, țara noastră se situează pe locul 3 la nivel modial, în spatele Chinei și Coreei de Sud, cu o creștere de 229%.
