România Archives -

La câteva ore dupa succes.

Ceea ce s-a întâmplat astăzi este un moment care mă face să am oarecare speranțe în ceea ce privește solidaritatea noastră în momente de cumpănă; să fim serioși, nu cred că există un singur om rațional care să poată spune cu mâna pe inimă că ERA SIGUR că moțiunea va trece, oricâ de optimist ar fi fost acel om. Totul a fost pe muchie de cuțit și totul s-a jucat până în ultima clipă. A fost cea mai spectaculoasă și “muncită” moțiune a Opoziției. Inițiatorul ei, #PNL, a dovedit că atunci când abordează lucrurile cu seriozitate, pragmatism și implicare poate să câștige. Sunt convins că a fost abordat om cu om, s-a dus muncă serioasă de convingere, au fost dificultăți de a păstra promisiunile făcute de unii câtă vreme PSD avea sacul cu daruri în mână. În momentul în care am auzit vestea, mi-am zis: ” Uite, de aia se zice că politica este arta compromisului (cu amendamentul că acest compromis trebuie făcut întotdeauna pentru binele public), uneori îndepărtarea răului depinde doar de câteva voturi, uneori de unul singur”.

Lecția de azi mai înseamnă ceva: puterea obișnuinței care funcționează atât pentru lucrurile pozitive cât și pentru cele rele. Să ne amintim aceste ultime 30 de luni: să ne reamintim furia cu care am întâmpinat propunerile de premier ale brigandului Dragnea care a violat pur și simplu principiile oneste ale democrației potrivit cărora câștigătorul alegerilor desemnează premierul: Shhaideh, Grindeanu, Tudose și într-un final “apoteotic” ne trezim că ne este băgată pe gât această femeie submediocră a cărei maximă performanță este să fie, eventual, directoare de liceu industrial într-un oraș de provincie. Ne-am înecat, am icnit, ne-au ieșit ochii din cap fiindcă nu mai aveam aer, am protestat, făcut mișto de ea și în cele din urmă NE-AM OBIȘNUIT cu aceasta situație; într-atât de mult încât unii constatau pe măsură ce trecea timpul că parcă nu mai era așa slabă, că parcă vorbea mai coerent, că răspundea mai logic la întrebările jurnaliștilor, că făcea față situațiilor. Bullshit! Era tot aia, tot acea submediocră, doar că noi ne obișnuisem cu ea! Astăzi, căderea guvernului a rupt puterea asta proastă a obisnuinței și ne-am trezit cu realitatea în față: am reușit să revenim la normal doar că am pierdut timp important în care economia s-a deteriorat, deficitele au crescut pe fondul iresponsabilității PSD, au mai plecat din țară câteva sute de mii de tineri, etc.

Discursul de azi al lui Iohannis este încurajator și un punct forte al discursului este faptul că este convins că cea mai bună soluție este cea a alegerilor anticipate cu condiția să existe consens politic. Asta creează premisele unei opoziții unite la alegerile de anul viitor. Cea mai importantă bătălie politică va fi cea a alegerilor locale care trebuie să scoată efectiv PSD din teritoriu fiindcă de acolo iși trage puterea acest partid de 30 de ani incoace. Trebuie smuls de acolo și distrus fiindcă este un partid toxic, antidemocratic și corupt.

Dacă Opoziția în frunte cu Ludovic Orban va acționa așa cum a acționat azi atunci putem avea speranțe.

Hai ROMÂNIA!

octombrie 10, 2019/de Tănase Stamule

Economie, Industrie

Cele 5 direcții de dezvoltare strategică a României

Fiecare țară caută să își găsească punctele forte pentru a fi competitivă pe piața internațională. SUA au industria filmului, companiile Tech sau industria de apărare, Germania are industria auto și industria chimică, Olanda are serviciile portuare și industria alimentară, Franța are industriile de lux, etc. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este care sunt zonele unde România are avantaje comparative și pe ce ar trebui să ne concentrăm ca și țară. Dacă analizăm evoluțiile macro din ultimii zece ani putem vedea cinci domenii în care putem excela la nivel internațional:

Industria IT&C

Astăzi în România sunt undeva la 350 000 de IT-işti, aceştia reuşind să creeze un ecosistem suficient de sofisticat pentru a crea produse cu valoare adăugată mare. Cu o pondere de aproximativ 6% din PIB şi o creştere anuală de 15-20%, acest domeniu ne poate transforma într-unul din principalele hub-uri IT din Europa. Anual, acestei industrii se adaugă 15-20 000 de specialişti ceea ce creează un potenţial de 500 000 de specialişti în 10 ani. Astăzi, IT-işti din România sunt cei mai bine plătiţi din estul şi sudul Europei, existând déjà mulţi portughezi, sloveni sau italieni care lucrează în Bucureşti în acest domeniu.

Industria energetică

România are o serie de avantaje geografice care o pot transforma într-un hub energetic extrem de important în regiune. Potenţialul hidroenergetic, eolian, nuclear dar şi rezervele de gaz ne pot transforma în furnizor de energie pentru toţi vecinii noştri. Dacă reuşim să înţelegem dinamica acestei pieţe la nivel european putem face o serie de mişcări care ar putea transforma companii precum Electrica sau Transelectrica în multinaţionale româneşti de calibru. Din păcate acest domeniu este cel mai influenţat de politică, iar până acum autorităţile noastre nu au arătat că au vreo strategie clară. Cu toate acestea, România îşi păstrează masivul potenţial energetic.

Agricultura

Cernoziomul din Bărăgan, clima temperat-continental şi piaţa unică ne transformă în una din ţările cu cel mai mare potenţial agricol din Europa. Dacă ne uităm la creşterile anuale din acest domeniu putem observa cât de mare este creşterea posibilă. Dacă la cereale şi la producţia de vin stăm bine, România de abia acum îşi revine la pomicultură şi legumicultură. Un guvern inteligent ar axa cea mai mare parte a fondurilor europene din bugetul 2020-2027 pentru dezvoltarea unei industrii agroalimentare locale care să folosească potenţialul nostrul productiv. Astăzi, agricultura este de departe zona care a beneficiat cel mai mult de apartenenţa noastră la Uniunea Europeană însă pe viitor ar trebui să devină şi baza unei industrii agroalimentare emergente care să îi pună la treabă pe cei aproximativ 2 milioane de români care lucrează în agricultura.

Turismul

Anul acesta, încasările din turism au explodat. În primul rând datorită voucherelor de vacanţă dar şi datorită dezvoltării unei industrii care oferă servicii din ce în ce mai calitative. Potenţialul turistic al Transilvaniei, al Moldovei de Nord sau al Deltei Dunării nu este prea exploatat, iar oraşele din România încă nu apăr pe hartă city-break-urilor Europene. O strategie modernă, bazată pe experienţa turiştilor şi folosind influencerii şi social media, ne-ar putea accelera şi mai mult această industrie care ar mai putea balansa deficitele noastre externe.

Industria constructoare de maşini

Astăzi România este una din puţinele ţări din lume care produce aproape toate piesele necesare construcţiei unei maşini. De la motoare, la airbag-uri, la roţi şi cauciucuri, totul este produs în România. Dacă ar exista suficient capital autohton, nu ar fi foarte greu să se facă un autoturism românesc. Școlile noastre de ingineri sunt încă foarte bune iar vechile baze industriale comuniste au fost refăcute şi modernizate. Provocarea viitorului însă, care ne-ar ajuta să sărim o serie de etape în dezvoltarea noastră economică ar fi conjugarea industriei auto cu cea IT&C pentru a realiza în România maşini inteligente. Maşinile viitorului vor fi cu siguranţă nişte calculatoare mobile, bazate pe inteligenţă artificială, iar noi avem toate mijloacele pentru a le realiza.

Sursa: Revista Capital

septembrie 17, 2018/de Tănase Stamule

Digital

România nu are alternativă la Revoluția Digitală

Pentru prima dată în istoria omenirii, a treia revoluția industrială, cea digitală, va distruge mai multe locuri de muncă decât creează. Inteligența artificială sau tehnologia „blockchain” sunt factori care încep să schimbe complet piața muncii. Din păcate, România nu pare a fi nici acum pregătită pentru aceste schimbări masive care țin primul loc pe agenda publică în țări precum Germania sau Statele Unite.

Mulţi ştiu că Bucureştiul a devenit un fel de capitală mondială a centrelor de „shared service”, companii precum Oracle, HP, Genpact, etc. au mii de angajaţi care realizează din România toate achiziţiile, contractările, facturările, etc. la nivel global. În momentul când centralizezi toate operaţiunile într-un singur loc, poţi identifica relativ uşor procese repetitive care pot fi digitalizate. Acest lucru îl face astăzi UI Path, identifică procese simple care pot fi înlocuite de softuri. Ca ordine de mărime, astăzi, softurile pot înlocui între 20% şi 50% dintre angajaţi. Imaginaţi-vă ce va fi peste 10 ani dacă tehnologia va avansa în acealasi ritm? Cât la sută dintre job-uri vor fi digitalizabile?

Ce face România în această privinţă? Aparent mai nimic… Provocarea cea mai mare pentru tinerele generaţii, adică mai toţi cei sub 40 de ani, este să dobândească o serie de competenţe ce nu pot fi digitalizabile, de la competenţe sociale şi lingvistice, la leadership şi capacitate analitică ridicată. Este primordial pentru tinerele generaţii să poată face lucruri complexe, care să aducă valoare adăugată ridicată şi care să îi poată menţine pe piaţă muncii cât mai mult timp.

Dacă acum 20 de ani începeam cu toţii să învăţam Office, acesta devenind o parte integrantă a vieţii noastre, astăzi trebuie să învăţam coduri de programare. Lumea digitală este şi va rămâne prezentă pentru mult timp în viaţă noastră. Trebuie să o înţelegem şi trebuie să dobândim competenţele pentru a o stăpâni. În România începe să se creeze o masă critică de IT-işti care pot transforma ţara noastră într-unul dintre marile hub-uri informatice la nivel mondial iar acest trend trebuie stimulat.

Pentru asta însă guvernul trebuie să înţeleagă că informatica nu este doar un moft ci o necesitate stringentă. Această materie trebuie să intre în trunchiul comun la toate nivelurile educaţionale şi trebuie să devină materie obligatorie indiferent de studiile urmate. Fie că studiezi limbi străine şi ai nevoie de softuri pentru a preda sau a traduce, fie că studiezi agricultura şi trebuie să înţelegi softurile de pe tractoare. În toate domeniile e nevoie de cunoştinţe IT.

Astăzi, diferenţele dintre ţări pot fi recuperate rapid printr-o guvernanţă inteligenţă, axată pe atuurile fiecărui neam. Noi, românii, avem un mare noroc cu puterea creativă şi disponibilitatea de a învăţa informatică. Dacă vrem să ne ridicăm astăzi mult mai repede decât au făcut-o alte popoare în istorie singura soluţie este accelerarea digitalizării şi pregătirea rapidă a populaţiei în domeniul IT&C.

(Articol publicat în ediţia revistei Capital de luni, 27 august 2018. Publicaţia este disponibilă la centrele de difuzare a presei din întraga ţară.)

august 27, 2018/de Tănase Stamule

Economie, Europa, Internațional

Motive pentru susținerea companiilor multinaționale – 10 zone în care acestea au afectat pozitiv evoluția noastră în ultimii ani și de ce nu e sănătos să ne plimbăm cu pianul pe scări

În ultima perioadă, în spațiul public, au apărut o serie de dezbateri care pun la îndoială importanța companiilor multinaționale pentru dezvoltarea economiei românești. Astfel, acestea sunt atacate din motive precum neplata impozitelor la stat, transferul profiturilor în străinătate, blocarea dezvoltării capitalului autohton, subminarea suveranitătii țării și alte lucruri care crează o stare de nervozitate în rândul investitorilor. Aș dori astăzi se enumăr o serie de avantaje pe care le aduc aceste companii în România și pentru care țara noastră ar trebui să le fie recunoscătoare.

1. Locuri de muncă

Din păcate, capitalul românesc, în momentul de față, nu are capacitatea de a crește gradul de ocupare. Cu un buget al asigurărilor sociale dezechilibrat și cu câteva milioane de români care efectiv nu sunt în statisticile de șomaj, România are nevoie ca de aer de creșterea numărului de persoane angajate pe piața muncii. Dacă ne uităm bine la evoluția acestor cifre, observăm că între 1990 și 2000, România a pierdut aproape șase milioane de locuri de muncă, prin reorganizarea economiei planificate, iar în ultimii 17 ani, am recuperat doar puțin peste 2 milioane (dintre acele locuri). Diferența de oameni neocupati o vedem în numărul mare de români care au plecat în străinătate, dar și în cei care nu sunt încadrați în nicio formă de către ajofm-uri. Din această perspectivă, investițiile străine sunt vitale pentru a crea oportunițăti pentru ocuparea forței de muncă.

2. Crearea clasei de mijloc

După 2000, corporațiile au investit masiv în București, angajând zeci de mii de tineri. Astfel, după aproape 20 de ani, observăm formarea unei noi generații, independente de companiile și bugetele de stat și care și-au bazat ascensiunea în carieră strict pe meritocrație. Această generație este mult mai exigentă în ceea ce privește actul de guvernare, iar independența ei financiară o face să înțeleagă rolul pe care societatea civilă îl poartă pentru dezvoltarea societății. Creșterea acestei clase de mijloc a continuat în orașe precum Cluj-Napoca, Iași, Sibiu și Timișoara, stimulată tot de apariția investitorilor străini.

3. Convingerea tinerilor de a rămâne în țară

Posibilitatea de a avea o carieră promițătoare în țară, dar și creșterea salariilor în marile orașe ale României, a schimbat dorința tinerilor de a mai pleca în străinătate. Astfel, pentru inginerii IT, economiști, arhitecți, etc. căutarea unui job în altă țara nu mai este o prioritate/o alternativă atât de atractivă ca pană acum. Acum 12 ani, am plecat cu o bursă DAAD în Germania. La sfârșitul anului universitar, jumătate dintre colegi deciseseră să rămână acolo. Astăzi, tinerii care pleacă la studii în străinătate consideră întoarcerea în țară drept ceva normal. Totodată, din cei cinci colegi care rămăseseră în Germania în 2006, doi s-au întors anul trecut, iar unul mi-a spus că ar vrea să revină și el în viitorul apropiat.

4. Creșterea PIB – implicit a pieței

Pentru a avea o piață, trebuie să existe și putere de cumpărare. Dacă ne uităm la evoluția produsului intern brut din ultimii ani, vedem o îmbunătățire constantă a acestuia, iar în unele orașe dacă facem corelarea cu paritatea puterii de cumpărare, putem observa că în România începe să se trăiască din ce în ce mai bine. Un PIB mare, în contextul unei politici fiscale coerente, poate permite investiții critice ale statului dar crează și o piață de desfacere pentru bunurile producătorilor. Singure, firmele românești nu ar fi putut crea atâta plus valoare în economia României, iar interconectivitatea dintre piețele internaționale, investitorii străini din România dar și investitorii români au dus la aceste creșteri economice.

5. Ridicarea standardelor de calitate

Atunci când apar competitori pe piață, crește implicit și calitatea produselor. Multinaționalele au venit cu standarde de calitate verificate în timp, iar regulile lor interne le interzic să își coboare nivelul de calitate. Astfel, în economia românească a fost adus un know-how care lipsea, legat de ce înseamnă calitate, management și relația cu clienții. De la alimentele vândute în piață, la produsele ambalate, haine, servicii, etc. vedem o evidentă imbunatatirie în ultimii ani. Mulți producători români, au înțeles importanța calității și astăzi vedem din ce în ce mai multe produse de top făcute de români. Aceasta însă, se întâmplă datorită faptului că am devenit o piață concurențială, că am facilitat transferul de cunoaștere și de faptul că am înțeles importanța relațiilor economice internaționale.

6. Funcție socială – CSR

Desigur, am văzut un ultimii ani o creștere exponențială a evenimentelor sportiv-culturale adresate maselor. Maratoane, concerte, piese de teatru cât și alte proiecte care au devenit obișnuință. În București, majoritatea lor sunt susținute de corporații. Astfel, dacă analizăm partenerii concursurilor sportive, partenerii marilor concerte organizate în România dar și alocările bugetare ale statului versus cele din privat, putem vedea originile acestor evenimente. Cei care cunosc modul de funcționare al autorităților locale, își dau seama că acestea nu ar fi putut niciodată organiza evenimente atât de sofisticate, iar felul în care se decide împărțirea bugetelor publice, nu ar fi permis apariția unor evenimente de genul. Existența departamentelor dedicate în marile companii funcției de CSR, interesul departamentelor de marketing de a se asocia cu evenimente cultural-sportive au dus la apariția unor produse culturale și sportive care ne fac astăzi mândri de orașul nostru.

7. Efectul de spin-off

Atunci când nu ai capital și cunoaștere, teoria economică spune că este bine să îi inviți pe alții care le dețin, pentru ca în timp să înveți de la ei. Efectul de spin-off, sau mai simplu spus crearea noilor companii de către foștii angajați ai multinaționalelor, în care aceștia își folosesc cunoașterea acumulată pentru a dezvolta idei noi, este din ce în ce mai prezent în România. Societatea noastră nu a avut o cultură capitalistă și, în mod firesc, nu au existat proceduri, analize, strategii dezvoltate special pentru a crește nivelul de cunoaștere al antreprenorilor. Însă, ca angajați ai multinaționalelor, românii au avut ocazia să între în contact cu acestea, să învețe regulile pieței, să învețe instrumente de management și să vadă cum acționează jucătorii mari pentru a cuceri piețele. Cu acest bagaj de cunoștințe dobândit, observăm din ce în ce mai mulți foști angajați ai multinaționalelor care își deschid propriile firme de succes. Efectul de spin-off este mult mai important decât pare în prezent, deorece duce la dezvoltarea de afaceri inteligente, bazate pe un nivel de cunoaștere asemănător cu cel din corporații și care poate pe termen lung trasforma afacerile noi în jucători importanți.

8. Educație – bune practici

Cei care activăm în mediul universitar, înțelegem foarte bine nevoia de a acumula cunoștințe practice, pentru a le transmite studenților atât partea de teorie cât și cea de practică. Din această perspectivă, devine vitală colaborarea cu mediul de afaceri. Invitarea permanentă a directorilor din marile companii la cursuri, realizarea de studii de caz împreună, dezvoltarea curriculei de învățământ împreună cu aceștia dar și conectarea în timp real cu nevoile pieței duce la dezvoltarea de bune practici și implicit la creșterea calității procesului de învățământ. Este nevoie de un dialog constant între mediul academic și cel privat pentru ca know-how-ul acumulat să se transfere dintr-o parte în alta. Doar astfel putem progresa ca societate și crea bazele unei economii dezvoltate.

9. Reforma în învățământ

Actualele evoluții demografice vor pune din ce în ce mai mare presiune pe piață muncii, iar doar o colaborare strânsă cu mediul privat poate duce la soluționarea parțială a problemei. Marile companii, cu experiențe de zeci de ani, înțeleg importanța educației și a faptului că trebuie să își asigure bazine de recrutare permanentă pentru a-și păstra competitivitatea. Astfel, în special companiile germane, austriece și franceze susțin din ce în ce mai mult dezvoltarea învățământului dual. Închiderea școlilor profesionale, a dus la o mare problemă pe piață muncii, desființându-se întregi filiere de specializare tehnică. Astăzi însă, în parteneriat cu mediul privat, apar din ce în ce mai multe licee de profil dual. Acestea însă, dacă le analizăm evoluția lor, sunt susținute de companiile multinaționale. Prin oferirea de burse, locuri de practică dar și prin amenajarea liceelor, aceste companii stimulează reforma în învățământul preuniversitar devenind astfel unul dintre motoarele modernizării economiei. Companiile românești, fiind relativ tinere, nu înțeleg încă nevoia constantă de a avea oameni formați și implicit nu sunt încă pregătite să aloce bugete mari pentru educație. Sunt convins însă, că în timp, li se vor alătura multinaționalelor în demersul de a sprijini învățământul dual neexistând în momentul de față o alternativă mai bună.

10. Leadership regional

Fiind cea mai mare și dinamică economie din Balcani, România a devenit și centrala multor sedii regionale a marilor corporații. Astfel, din ce în ce mai multe companii aleg să își conducă operațiunile în această regiune a lumii din București. Aceasta duce la specializarea unui grup de manageri români care încep să înțeleagă dinamica piețelor regionale, nevoile acestora dar și stimulii la care reacționează. În următorii ani, estimez că vom avea o masă critică de specialiști în probleme economice regionale pentru a putea dezvolta și capitaluri românești în regiune dar și pentru a ne consolida poziția dominantă în Balcani. Acest fapt astăzi, este datorat corporațiilor, care au încredere în statul român, în legislația românească și în capitalul intelectual românesc și au decis localizarea acestor centre regionale la noi în țara.

În concluzie, aș vrea să amintesc un raport al Fundației Bertelsmann din 2016, care arată efectele financiare ale globalizării asupra economiilor lumii. Din 1990 până în prezent, fiecare român a câștigat în plus 4500 de euro mai mult, decât ar fi câștigat fără efectul globalizării. Dacă ajustăm această sumă la paritatea puterii de cumpărare, ne da 15 500 de Euro, situand România pe locul 27 în lume ca principali beneficiari ai globalizării (adică și a prezenței multinaționalelor pe piață românească) iar cireașa de pe tort, dacă vedem veniturile extra per-capita, aduse de globalizare, raportate la venitul din 1990, țara noastră se situează pe locul 3 la nivel modial, în spatele Chinei și Coreei de Sud, cu o creștere de 229%.

februarie 24, 2017/de Tănase Stamule

Economie, Europa, Internațional

Relațiile economice dintre România și Bulgaria, din 2007 până în prezent

Dacă ar fi să analizăm relațiile economice ale statelor din vestul Europei, am observa că printre cei mai importanți parteneri ai lor se regăsesc vecinii apropiați. Astfel, volumul relațiilor comerciale dintre Italia și Franța, sau Germania și Franța depășește cu mult alte relații bilaterale ale tărilor în cauză.

Acest lucru are la bază mai multe argumente

1. Vecinătatea piețelor – este mult mai simplu să vinzi pe o piață apropiată, costurile de transport sunt mai reduse, lanțurile de distribuție sunt mai scurte iar, în general, costurile cu logistica sunt mai avantajoase

2. Compatibilitatea culturală – între vecini, este mai simplu să faci comerț. Acest concept simplu, a stat la baza multor relații între state. Faptul că bagajul cultural este comun, faptul că cetățenii în virtutea vecinitatii geografice încep să se înțeleagă mai bine și fac implicit comerț a dus la o creștere firească a relațiilor comerciale dintre țări vecine.

3. În Uniunea Europeană, există și un argument politic de a intensifica relațiile economice în interiorul blocului comunitar. Astfel, unul dintre principiile de bază al întemeierii UE a fost acela că dacă interdependențele economice foarte mari între state vor scădea considerabil riscul conflictului. Până în prezent se pare că acest principiu rămâne perfect valabil.

Analizând din această perspectivă relația dintre România și Bulgaria, observăm că principiile enumerate mai sus nu sunt 100% valabile. Astfel, deși piețele noastre sunt învecinate, nu există o dorință foarte mare din partea firmelor românești de a face afaceri în spațiul bulgar. Barierele lingvistice cât și reticența românească de a activa pe piețele internaționale a dus la o prezență relativ scăzută pe piața bulgărească. Este impresionant cum anumite firme din București au capacitatea logistică de a fi active în regiuni că Botoșani sau Satu Mare, dar nu reușesc să fie deloc prezente în Ruse sau Pleven, în ciuda costurilor logistice scăzute.

În ceea ce privește compatibilitatea culturală, românii și bulgarii nu sunt foarte diferiți. Aceleași povești despre comunism, aceleași povești despre influența otomană din regiune și cam aceleași povești balcanice despre superstiții, familie sau prietenie. În această relație însă, românii sunt în mod firesc cei ce par mai conectați la vest, bagajul cultural latin făcându-ne misiunea mai ușoară.

Deși între România și Bulgaria au existat în decursul istoriei diferite conflicte, acestea nu au rămas atât de puternic în mentalul colectiv. Astfel, argumentul de a accelera cooperarea economică pentru aplanarea unor conflicte istorice nu este valabil. Poate că în prezent, o abordarea mai sănătoasă ar fi accelerarea cooperării economice pentru a crea o piață cu caracteristici culturale comune, balcanice, unde cele două țări să poată să își folosească la maximum potențialul economic.

Privind însă cifrele observăm că cele două țări au evoluat asemănător în ultimii 9 ani, iar decalajul dintre ele începe să se reducă. Desigur România, cu o populație și o suprafață mult mai mare are un avantaj în construcția PIB, însă și piața bulgărească începe să devină atrăgătoare.

Dacă analizăm raportul dintre volumele PIB din 2007 până în prezent, observăm o fluctuație destul de redusă. De la un PIB de 3,81 ori mai mare, coboară la un PIB de 3,61 ori mai mare. Astfel, ritmul de dezvoltare dintre cele două țări este asemănător.

An	RO	BG	RO/BG
2007	123,70	32,50	3,81
2008	139,7	37,2	3,76
2009	118,3	37,3	3,17
2010	124,1	38,2	3,25
2011	131,5	41,3	3,18
2012	133,9	42	3,19
2013	144,7	42	3,45
2014	150,8	42,8	3,52
2015	159	45,3	3,51
2016(est)	172	47,6	3,61

În ceea ce privește PIB-ul per capiaa, bulgarii au reușit să recupereze parțial diferența dintre noi, însă astăzi se situează undeva la nivelul României din 2007. Foarte probabil o creștere mai accelerată a dezvoltării economice a statului român va duce la o creștere a diferenței la nivelul anului 2007.

	PIB/Capita – Euro
An	RO	BG	RO/BG
2007	6000	4300	140%
2015	8100	6300	129%

Analiza balanței comerciale dintre cele două țări, ne arată că România a reușit să aibă un surplus constant față de Bulgaria, cu excepția anului 2010. Deși balanța s-a mai echilibrat față de 2007, în 2014 am exportat cu 25% mai mult decât am importat. Ținând cont de imaginea bună pe care o are România în Bulgaria, există potențialul creșterii exporturilor românești, îmbunătățind și mai mult balanța comercială. Referitor la ponderea comerțului cu Bulgaria în volumul total al comerțului României, observăm o tendință de creștere. Astfel, din 2007, România și Bulgaria și-au dublat exporturile și importurile reciproce, creșterea anuală procentuală a relațiilor comerciale depășind cu mult creșterea PIB a celor două țări. Totodată, observăm că pentru România, doar anul 2009, care a reprezentant vârful crizei economice, a fost unul de fluctuație al creșterii.

An	Exporturi	Importuri	Grad acoperire exp/imp	Excedent
2007	941,1	606,2	1,552	334,9
2008	1390	976,4	1,424	413,6
2009	1094,2	942,3	1,161	151,9
2010	1337,3	1439,7	0,929	-102,4
2011	1631,3	1578,5	1,033	52,8
2012	1735	1534,6	1,131	200,4
2013	1697,2	1524,3	1,113	173
2014	1777,7	1440,6	1,234	337,1

În mod evident, o microanaliză a principalelor componente ale comerțului bilateral ne face să înțelegem mai bine situația la zi. Obervam că la majoritatea categoriilor de produse, țara noastră înregistrează un excedent. Interesante însă sunt categoriile de produse unde avem deficit fată de Bulgaria. Se pare că importăm multe materiale de construcții, dar și componente auto pentru industria noastră, iar exportul de mașini Dacia și Ford nu compensează în balanță.

	Romania – Bulgaria in 2014	Exp	Imp	Deficit/Excedent

1	Animale vii si produse animale	74,60	38,4	36,20
2	Produse vegetale	69,50	35	34,50
3	Grasimi si uleiuri vegetale si animale	25,10	19,2	5,90
4	Mancaruri, bauturi si tutun	162,80	115,3	47,50
5	Produse minerale	345,30	62,6	282,70
6	Produse ale industriei chimice	217,30	156,2	61,10
7	Materiale plastice, cauciuc si produse	125,70	96,2	29,50
8	Piei crude, piei tabacite, blanuri	2,90	2,8	0,10
9	Produse din lemn, exclusiv mobilier	31,50	7,3	24,20
10	Pasta de lemn, hartie, carton si articole	38,60	25,4	13,20
11	Materiale textile si articole din acestea	55,20	53,6	1,60
12	Incaltaminte, palarii, umbrele s.a.	9,70	5,2	4,50
13	Articole din piatra, ciment, ipsos, ceramica, sticla	26,80	98,6	-71,80
14	Metale comune si articole din acestea	293,80	262,5	31,30
15	Masini si aparate, echipamente electrice, audio-video	184,90	281,5	-96,60
16	Mijloace si materiale de transport	69,60	133,8	-64,20
17	Instrumente si aparate optice, fotografice,cinematografice,etc.	11,20	6,1	5,10
18	Marfuri si produse diverse	28,90	39	-10,10
19	Alte bunuri	4,30	1,9	2,40
20	Total	1777,70	1440,6	337,10

În concluzie, companiile românești ar trebui să profite de creșterea economică a Bulgariei, iar vecinătatea dintre țările noastre ar trebuie să ducă la accelerarea rapidă a volumului de exporturi și importuri. Avantajul logistic al vecinătății ar trebui să constituie un impuls consistent pentru firmele românești, iar apropierea culturală poate juca un rol important în crearea de relații de business. Un impediment principal este limba și alfabetul însă acesta poate fi rezolvat relativ ușor. În perspectivă, estimez o creștere puternică a relațiilor dintre România și Bulgaria.

februarie 16, 2017/de Tănase Stamule

Economie, Europa, Internațional

Situația actuală a relațiilor comerciale dintre România și Grecia o analiză comparată

Situația actuală a relațiilor comerciale dintre România și Grecia

o analiză comparată

În 2018, România va deveni, fără a număra Turcia, pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial cea mai mare economie din Balcani. La nivel cultural, România este foarte bine percepută în această regiune, reușind să nu aibă conflicte istorice cu niciuna dintre țările balcanice. Ținând cont de profilul cultural și istoric asemănător, există o oarecare ușurință între populațiile din această regiune de a comunica, dar și de a înțelege mentalitatea celorlalți. În ciuda culturii care ne apropie, barierele lingvistice cât și conflictele din regiune din anii 90 au împiedicat dezvoltarea unor relații economice puternice dintre țările balcanice.

În contextul aderării țărilor din Balcanii de Vest în Uniunea Europeană se crează premizele unui spațiu economic de aproximativ 60 de milioane de locuitori de care România, datorită istoriei și culturii sale ar putea profita.

Pentru a înțelege dimensiunea acestui spațiu, este nevoie să realizăm o serie de analize economice, prin care să măsurăm economia noastră față de celelalte economii din regiune, dar și să vedem evoluția noastră față de ele.

În mod firesc, prima țară care trebuie analizată este Grecia. Evoluția României față de această țară, atât de aproape cultural nouă este interesantă și de urmărit. Din punct de vedere al PIB, în 2007 România era la puțin peste 50% din PIB-ul Greciei. Vedem astăzi, că am ajuns la același nivel, ceea ce confirmă ritmul de creștere al României dar și problemele pe care le are Grecia.

An	RO	GR	RO/GR
2007	123,70	232,70	0,53
2008	139,7	242	0,58
2009	118,3	237,5	0,50
2010	124,1	226	0,55
2011	131,5	207	0,64
2012	133,9	191,2	0,70
2013	144,7	180,6	0,80
2014	150,8	177,9	0,85
2015	159	175,7	0,90
2016(est)	172	179	0,96

Că PIB per capita ,observăm că am recuperat din decalaj. Astăzi un român produce în medie 50% din ceea ce produce un grec, comparativ cu 28% în 2007. Nevoile economiei românești cât și prognozele de creștere ne fac să fim optimiști în evoluția acestui indicator.

	GDP/Capita – Euro
An	RO	GR	RO/UNG
2007	6000	21100	28%
2015	8100	16200	50%

În ceea ce privește evoluția comerțului dintre cele două țări, observăm un oarecare echilibru, România începând chiar să aibă un excedent. Astfel, din 2007 până în 2014, exporturile României au crescut cu 50% iar de la un grad de acoperire a importurilor prin exporturi de doar 64%, s-a ajuns la 118%. Această evoluție ne arată potențialul acestei piețe cât și creșterea relațiilor economice bilaterale.

An	Exporturi	Importuri	Grad acoperire exp/imp	Deficit/Excedent

2007	501,6	779,6	0,643	-278
2008	608,9	806.6	0,755	-197,7
2009	550,3	588.2	0,936	-37,9
2010	562,8	628.2	0,896	-65,4
2011	611,8	594.6	1,029	17,2
2012	546,9	568.7	0,962	-21,8
2013	604,5	604.3	1,000	0
2014	738	621,6	1,187	116,4

Pentru a înțelege mai bine evoluția comerțului România-Grecia este bine să vedem care sunt principalele componente ale acestuia.

	Romania – Grecia in 2014	Exp	Imp	Deficit/Excedent

1	Animale vii si produse animale	78,30	8,6	69,70
2	Produse vegetale	48,00	82,7	-34,70
3	Grasimi si uleiuri vegetale si animale	13,00	5,7	7,30
4	Mancaruri, bauturi si tutun	54,00	39,3	14,70
5	Produse minerale	153,90	8,5	145,40
6	Produse ale industriei chimice	41,30	60,8	-19,50
7	Materiale plastice, cauciuc si produse	37,00	88,9	-51,90
8	Piei crude, piei tabacite, blanuri	0,30	1,1	-0,80
9	Produse din lemn, exclusiv mobilier	32,60	1,9	30,70
10	Pasta de lemn, hartie, carton si articole	23,90	12,8	11,10
11	Materiale textile si articole din acestea	10,50	32,7	-22,20
12	Incaltaminte, palarii, umbrele s.a.	0,50	5,5	-5,00
13	Articole din piatra, ciment, ipsos, ceramica, sticla	9,80	6,6	3,20
14	Metale comune si articole din acestea	135,60	167,5	-31,90
15	Masini si aparate, echipamente electrice, audio-video	70,60	65,1	5,50
16	Mijloace si materiale de transport	6,50	2,8	3,70
17	Instrumente si aparate optice, fotografice,cinematografice,etc.	10,90	7	3,90
18	Marfuri si produse diverse	9,60	22,9	-13,30
19	Alte bunuri	1,70	1,2	0,50
20	Total	738,00	621,6	116,40

Vedem în tabelul de mai sus că România are un excedent în zona produselor minerale, lemn și produse animale. Totodată, observăm un deficit pe zona de textile și materiale plastice. În general comerțul este echilibrat însă anumite categorii sunt în mod evident subdezvoltate. Creșterea capitalului autohton va împinge producătorii români și spre Grecia, ceea ce va genera o creștere a comerțului.

În concluzie, Balcanii pot fi o piață bună de desfacere pentru produsele românești, iar experiența țărilor din vestul Europei ne arată că stimularea comerțului regional și a cooperării economice între vecini poate genera creștere economică substanțială. România trebuie să își asume rolul de lider economic în regiune și să fie din ce în ce mai proactivă pe această piață.

ianuarie 11, 2017/de Tănase Stamule

Europa, Internațional

Evoluția și structura relațiilor comerciale dintre România și Ungaria la 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană

Pentru a înțelege mai bine situația României la zece ani după aderarea la UE este nevoie de o analiză a principalilor indicatori macroeconomici dar și de o analiză comparată față de vecinii noștri. Deși în cultura noastră preferăm să ne comparăm cu țările bogate din vestul Europei, preferabil este să ne comparăm cu țări asemănătoare nouă tocmai pentru a putea înțelege evoluția noastră dar și pentru a dezvolta politici economice care să ne stimuleze economia în raport cu vecinii noștri.

După 1990, Ungaria a fost întotdeauna văzută de către români ca o țară mai dezvoltată și mai bine conectată la Europa. Deși astăzi, cifrele arată mai bine pentru Ungaria decât România, observăm că decalajele au scăzut foarte mult și că relațiile dintre țările noastre tind spre echilibru.

Din punct de vedere al produsului intern brut al celor două țări, vedem o creștere mai accelerată a României. În mod firesc, ținând cont de numărul de locuitori, România are un PIB mai mare decât Ungaria, însă, dacă în 2007 acesta era doar cu 22% mai mare decât cel al Ungariei, astăzi este cu 50% mai mare.

An	PIB – RO mld.€	PIB – UNG mld.€	RO/UNG
2007	123,70	101,70	1,22
2008	139,7	107	1,31
2009	118,3	93	1,27
2010	124,1	98,3	1,26
2011	131,5	100,1	1,31
2012	133,9	99,1	1,35
2013	144,7	101,5	1,43
2014	150,8	105	1,44
2015	159	109,6	1,45
2016(est)	172	115	1,50

Ca și PIB per capita, observăm de asemenea o evoluție bună a României. În 2007 un român producea în medie 59% față de un ungur, astăzi acest procent a crescut la 73%, iar trendul este de apropiere accelerat.

	GDP/Capita – Euro
An	RO	UNG	RO/UNG
2007	6000	10100	59%
2015	8100	11100	73%

În ceea ce privește relațiile comerciale dintre țările noastre, Ungaria a început după 1990 să înregistreze un excedent față de România, reușind să exporte mai mult decât a importat din țara noastră. Evoluția comerțului dintre țările noastre arată astfel:

An	Exporturi	Importuri	Grad acoperire exp/imp	Deficit

2007	1,639	3,533	0.46	-1,894
2008	1,708	4,177.03	0.41	-2,469
2009	1,263	3,254.7	0.39	-1,991
2010	1,782	4,060.1	0.44	-2,278
2011	2,516.1	4,778.9	0.53	-2,622
2012	2,418.7	4,915.5	0.49	-2,496
2013	2,451.5	4,553.7	0.54	-2.102
2014	2,662.1	4,601.7	0.58	-1,939

Deși deficitul comercial este încă ridicat, în ultimii ani observăm o reducere a acestuia, gradul de acoperire al importurilor prin exporturi față de Ungaria crescând la 58%. Deși diferențele sunt încă mari, și aici obervam o imbunatarire la nivel macroeconomic.

Este interesant însă să vedem de unde provine acest, deficit și care sunt principalele categorii de produse care generează această situație. În urma analizei buletinului de comerț internațional al INS am observat următoarea situație:

	Romania – Ungaria in 2014	Exp	Imp	Deficit

1	Animale vii si produse animale	78,10	254,8	-176,70
2	Produse vegetale	134,50	182,5	-48,00
3	Grasimi si uleiuri vegetale si animale	32,30	18,3	14,00
4	Mancaruri, bauturi si tutun	73,00	275,8	-202,80
5	Produse minerale	309,00	474,1	-165,10
6	Produse ale industriei chimice	109,00	691,2	-582,20
7	Materiale plastice, cauciuc si produse	304,60	371,6	-67,00
8	Piei crude, piei tabacite, blanuri	3,30	48,7	-45,40
9	Produse din lemn, exclusiv mobilier	63,30	31,6	31,70
10	Pasta de lemn, hartie, carton si articole	51,00	92,6	-41,60
11	Materiale textile si articole din acestea	59,40	94,2	-34,80
12	Incaltaminte, palarii, umbrele s.a.	42,90	41,6	1,30
13	Articole din piatra, ciment, ipsos, ceramica, sticla	30,90	64,3	-33,40
14	Metale comune si articole din acestea	278,80	278,8	0,00
15	Masini si aparate, echipamente electrice, audio-video	800,20	1264	-463,80
16	Mijloace si materiale de transport	135,90	247,5	-111,60
17	Instrumente si aparate optice, fotografice,cinematografice,etc.	42,40	45,1	-2,70
18	Marfuri si produse diverse	59,40	119	-59,60
19	Alte bunuri	54,10	6	48,10
20	Total	2662,10	4601,7	-1939,60

Se observă deficite considerabile în zona produselor alimentare și al produselor animale, ceea ce ne arată că statul vecin a dus o politică mai bună de dezvoltare a agriculturii și industriilor aferente. Există desigur și un avans în ceea ce privește experiența folosirii fondurilor europene pentru stimularea acestei industrii însă deficitul este totuși considerabil. O altă industrie care trebuie analizată, din cauza diferențelor foarte mari este cea a industriei chimice, astfel, România importă de șase ori mai mult pe acest sector decât importă.

În concluzie, putem afirma că de la aderarea României la Uniunea Europeană, decalajele dintre noi și Ungaria s-au atenuat, iar trendul este pozitiv. Totodată, există încă o serie de categorii de industrii care sunt în deficit față de concurenții lor din Ungaria iar această situație va trebui analizată de decidenți. În ciuda potențialului agricol al României avem încă deficite mari în comerțul internațional la acest capitol ceea ce ne arată că produsele noastre nu sunt încă suficient de competitive la nivel internațional.

ianuarie 4, 2017/de Tănase Stamule

Politică

Ce fel de stat ne dorim? New Labour sau Ordoliberalism?

Analizând programele de guvernare ale principalelor două partide din România, observ o lipsă de coerență în ceea ce privește viziunea pe termen lung asupra economiei românești și a felului în care trebuie dezvoltat statul. Astfel, se remarcă în programele economice ale acestora abundența de ideii stânga-dreaptă, fără a putea defini clar care partid este mai de stânga și care este mai de dreapta. Lipsa aceasta de coerență a întârziat decizia în ceea ce privește felul în care dorim să arate România în următorii ani.

În cultura europeană s-au consacrat două mari modele de state, primul de tip anglo-saxon, are ca reprezentanți de vârf Marea Britanie, Irlanda dar și peste ocean S.U.A. În aceste state intervenția statului în economie se încearcă a fi redusă pe cât de mult posibil, lăsând piața să arate direcțiile de dezvoltare. Aceste state au o povară fiscală scăzută însă și investițiile publice și serviciile sociale sunt mai reduse. Ele stimulează antreprenoriatul, însă nu pot furniza infrastructura de top (linii de mari viteză, spitale publice,etc) tocmai pentru că nu încasează taxe suficiențe. Lucrările mari de infrastructura se fac în general în parteneriate public-private, tocmai pentru a delega către privați responsabilitățile.

În ceea ce privește deficitele și mărimea « statului », în Marea Britanie, ministerele acționează după planuri de afaceri, încercând prin digitalizare și profesionalizare să reducă la maxim costurile generate de stat și implicit deficitele publice. Dacă ne uităm la evoluția datoriei publice a Marii Britanii după 2008, vom vedea o ameliorare constantă a finanțelor țării.

Al doilea model economic este cel promovat de Europa continentală, statul de tip social. Acest stat s-a consacrat în anii 60, în timpul boom-ului economic și se dorea a fi o contrapartidă la utopia comunistă ce anima elitele din vest. Astfel, țările din vestul Europei, propuneau o mare parte din beneficiile statelor comuniste, protecția socială, învățământ gratuit, infrastructură gratuită dar lăsau libere forțele pieței și stimulau într-o oarecare măsură antreprenoriatul. Aceste tipuri de state au funcționat fără probleme până la începutul anilor 2000, când Europa de Vest. America de Nord și câteva state asiatice, erau singurele economii libere, putând astfel produce pentru tot restul lumii. Pe măsură ce alte țări s-au dezvoltat, în special China, s-a observat lipsă de sustenabilitate a statelor sociale, fără o creștere constantă a productivității. Astfel, forța de muncă ieftină din Asia a mutat o parte a producției acolo și vestul Europei, în special țări ca Italia sau Franța au rămas fără o parte a producției însă cu aceleași costuri sociale. Cu excepția Germaniei, care a trecut prin reformele Hartz la începutul anilor 2000, majoritatea țărilor europene sunt încă blocate în paradigma statului social iar asta se simte și in ritmul lor de creștere economică.

Analizând însă aceste modele, ma întreb care ar putea fi parcursul României. Ori mergem în zona statului redus în care susținem antreprenoriatul și reducem taxele (lucru propus și de PNL și de PSD), ori păstrăm un nivel de taxare care să ne permită să ne dezvoltăm infrastructura și să creștem salariile din învățământ și sănătate (lucru propus și de PNL și de PSD). Ceea ce propun astăzi principalele partide, este o struțo-cămilă doctrinară care nu are nicio finalitate. Din punct de vedere matematic nu poți scădea taxele, crește salariile și păstra un deficit sub 3%. Desigur că o să spună o serie de colegi că ne putem permite mai multe cheltuieli datorită creșterii economice, însă istoria ne arată că aceste creșteri nu sunt infinite, iar ciclurile economice au o anumite periodicitate. Foarte probabil că peste 2-3 ani va veni și o criză, iar noi iar o să fim iar prinși în deficite de 5-6%, complet nesustenabile.

Principalele partide trebuie să ia o decizie : ori modelul britanic, susținut atât de conservatori cât și de laburiști (new labour), ori modelul german, ordoliberal (economia socială de piață) susținut atât de creștini democrați cât și de social democrați. Drumuri de mijloc și chestii originale balcanice nu cred că pot fi sustenabile.

noiembrie 14, 2016/de Tănase Stamule

Economie, Internațional

Rolul companiilor germane in România, evoluția și structura relațiilor economice bilaterale

În spațial public circulă o serie de dezinformări în această perioadă legate de rolul negativ al investitorilor străini, dar și de tot felul de planuri ale altor țări din Uniunea Europeană legate de integratitatea teritorială a României. Din această perspectivă este bine să înțelegem care sunt relațiile dintre economia românească și cea germană pentru a analiza evoluția din ultimii ani și a înțelege cât de importantă este conservarea și dezvoltarea acestei relații. Materialul de mai jos reprezintă o parte a unei analize mai largi pe care am realizat-o și care va fi inclusă într-o carte ce va fi publicată în curând.

Germania este principalul partener comercial al României, relațiile economice cu această țară totalizând aproximativ 20% din schimburile comerciale naționale.

Analizând schimburile economice din ultimi zece ani, observăm aproape o dublare din 2006 până în prezent. Acest lucru ne arată dinamica relațiilor economice dintre cele doua țări dar și un potențial foarte mare de dezvoltare economică. Analizând graficul de mai jos, putem observa că, exceptând anul 2009, comerțul dintre România și Germania a crescut constant cu rate anuale între 5% și 10%. În anul 2014, s-a atins un prag critic, pentru prima dată fiind depășită bariera de 20 miliarde de euro în comerț bilateral. Astfel, deși există încă un deficit comercial în relațiile dintre cele două țări, putem observa o tendință de scădere a acestuia, în special datorită specificului investițiilor germane din România care produc din ce în ce mai mult pentru export.

Tabel 1 : Relațiile comerciale România-Germania

Relații comerciale Ro-Ger	2006	2007	2008	2009	2010	2011	2012	2013	2014
TOTAL	11,6	12,5	13,9	12,1	13,8	17,2	17,9	19,5	20,9
Export	4,4	4,75	4,9	5,7	6,5	8,4	8,4	9, 2	10,2
Import	7,2	7,75	9	6,4	7,3	8,8	9,5	10,3	11,2
Sold	-2,8	-3	-4,1	-7,3	-8,2	-0,4	-1,1	-1,1	-1

Sursa: INSSE, Buletinele Statistice de Comerț Internațional 2006-2014

În ceea ce privește structura importurilor și a exporturilor dintre două țări, putem observa că schimburile bilaterale se bazează în principal pe produse industriale de înaltă calitate, 65% din exporturile României către Germania si 50% din importuri constând în mașini și aparate, echipamente electrice, mijloace și materiale de transport.

Analizând această structură, putem spune că există potențial de creștere a exporturilor românești, în special în zona industriei alimentare și a produselor bio, momentan acest segment fiind foarte puțin dezvoltat. Totodată, prin dezvoltarea infrastructurii rutiere spre est și sud, cu siguranță România ar putea atrage și alte firme germane orientate spre producție și export care ar ajuta la scăderea deficitului comercial.

La o primă analiză structura schimburilor comerciale dintre două țări este una specifică țărilor dezvoltate, care însă, poate suferi îmbunătățiri, în special pe partea românească.

Tabel 2: Exporturi spre Germania din România în 2014

Exporturi spre Germania din România în 2014	Mil. Euro	%
Total	10185,3
Mașini și aparate, echipamente electrice, audio-video	4421,2	43,4%
Mijloace și materiale de transport	2148,5	21,1%
Materiale textile și articole din acestea	725,5	7,1%
Metale comune și articole din acestea	649,6	6,4%
Materiale plastice, cauciuc și produse	579,3	5,7%
Mărfuri și produse diverse	466,7	4,6%
Produse ale industriei chimice	233,6	2,3%
Instrumente și aparate optice, fotografice,cinematografice,etc.	215,1	2,1%
Produse minerale	153,9	1,5%
Încălțăminte, pălării, umbrele s.a.	114,5	1,1%
Produse din lemn, exclusiv mobilier	112,4	1,1%
Produse vegetale	99,6	1,0%
Mâncăruri, băuturi și tutun	85	0,8%
Articole din piatră, ciment, ipsos, ceramică, sticlă	51,7	0,5%
Animale și produse animale	44,3	0,4%
Piei crude, piei tăbăcite, blănuri	25,9	0,3%
Alte bunuri	24,5	0,2%
Pasta de lemn, hârtie, carton și articole	24,2	0,2%
Grăsimi și uleiuri vegetale și animale	9,8	0,1%

Sursa: INSSE – prelucrare proprie după Buletinul Statistic de Comerț Internațional 2014

Tabel 3 : Importuri din Germania spre România în 2014

Importuri din Germania spre România în 2014	Mil. Euro	%
Total	11204
Mașini și aparate, echipamente electrice, audio-video	3966,8	35,4%
Mijloace și materiale de transport	1549,7	13,8%
Metale comune și articole din acestea	1094,3	9,8%
Materiale plastice, cauciuc și produse	1093,8	9,8%
Produse ale industriei chimice	963,7	8,6%
Materiale textile și articole din acestea	699	6,2%
Instrumente și aparate optice, fotografice,cinematografice,etc.	397,3	3,5%
Mâncăruri, băuturi si tutun	326,1	2,9%
Animale și produse animale	288,1	2,6%
Pasta de lemn, hârtie, carton și articole	183	1,6%
Mărfuri și produse diverse	146,3	1,3%
Produse vegetale	115,4	1,0%
Piei crude, piei tăbăcite, blănuri	78	0,7%
Articole din piatra, ciment, ipsos, ceramică, sticlă	71,9	0,6%
Produse din lemn, exclusiv mobilier	68,1	0,6%
Produse minerale	66,7	0,6%
Încălțăminte, pălării, umbrele s.a.	53,5	0,5%
Grăsimi și uleiuri vegetale și animale	23,1	0,2%
Alte bunuri	19,2	0,2%

În concluzie, există un potențial mare de dezvoltare a relațiilor bilaterale, iar pe unele segmente, producătorii români pot atinge creșteri considerabile la export. Totodată este de remarcat structura produselor din comerțul bilateral care începe să semene cu cel al unor țări dezvoltate. Din această perspectivă, aportul de cunoaștere generat de investițiile germane va crește capacitatea României de a dezvolta afaceri autohtone în aceste domenii dar și de a atrage investitori din domenii conexe.

Procesul de modernizare al României este unul de lungă durată, iar unul dintre indicatori este structura exporturilor. O economie matură exportă produse sofisticate și care au valoarea adăugată ridicată. România încă nu a atins în toate domeniile acest nivel însă diversificarea producției și a exporturilor ne arată că suntem pe drumul cel bun.

Din punctul meu de vedere, cea mai mare problemă pe care o are societatea românească este nivelul scăzut al cunoașterii. Din acest motiv este important să putem luă know-how de la investitorii străini pentru a putea ulterior produce singuri. Strategia noastră ar trebui axată în jurul accelerării transferului de cunoaștere și nu în jurul ostracizării companiilor străine ce investesc în România.

octombrie 31, 2016/de Tănase Stamule

Politică

Priorităţile Europei şi lipsa de poziţionare a Romȃniei

In această perioadă se dezbat teme din ce ȋn ce mai serioase la nivel european, care vor afecta soarta continentului nostru pentru următoarele decenii. Aceste teme se reflectă ȋn mod firesc şi ȋn societatea noastră, ȋnsă, nimeni nu vorbeşte despre ele. In Romȃnia, guvernanţii se comportă ca şi cum nu ar avea nici un plan pe termen mediu şi lung, evitȃnd discuţia despre strategia de dezvoltare a ţării.

Din această perspectivă, evenimentul decisiv din acest an, ce va marca politicile europene pentru următorul deceniu, ȋl constituie alegerile din Germania. Dacă ,aşa cum spun sondajele, Angela Merkel şi CDU/CSU vor cȃştiga detasat, Germania ȋşi va pune din ce ȋn ce mai puternic amprenta asupra Uniunii Europene şi va rezolva o serie de dosare ce au fost pȃnă acum amȃnate.

Unde se află Romȃnia? Care este poziţia ei ȋn dezbaterile actuale din Europa?

Toate acestea sunt pentru noi o dilemă. Am ajuns in situaţia ȋn care, nici ştim care sunt prioritaţile noastre pentru exerciţiul bugetar 2014 – 2020. Tot ce este ȋn afara acutul conflict intern de putere, este ignorat şi făcut sa pară mai puţin important decat este.

La o primă analiză, se disting cinci teme mari europene, care au efect direct sau indirect asupra tării noastre:

1. Guvernanta economică a Uniunii Europene, este prima temă – o mai puternică integrare a statelor membre, ȋn special ȋn ceea ce priveşte politicile fiscale dar şi prin adoptarea Euro de către ţarile din est.

Noi, ca membru U.E. trebuie să ne punem o serie de ȋntrebări serioase legate de acest subiect. Ce este mai benefic pentru Romȃnia ȋn actualul context economic global? Să avem o politică monetară independentă, care să ne permită anumite măsuri de relansare bazate pe jonglarea inflaţiei sau ancorarea la Euro, cu avantajul diminuării drastice a inflaţiei dar totodată privȃnd statul de pȃrghiile politicilor monetare?

Dorim să ne păstrăm actuala structură a taxelor, cota unică de 16%, capacitatea de a creşte sau scădea rapid taxele ȋn funcţie de evoluţiile economice sau dorim să cedăm acest atribut Bruxelles-ului? Considerăm noi că sunt mai cinstiţi funcţionarii de la Bruxelles decat politicienii romȃni? Inţelegem noi romȃnii, ce inseamna o Europă federală? Conştientizăm avantajele aceste evoluţii?

Această discuţie nu se face in societatea noastră, ȋnsă lucrurile se intamplă, iar noi, ne vom trezi in faţa “fait accompli” fără a ne putea pune deloc amprenta, ca ţară, asupra evenimentelor şi fără a căpăta anumite beneficii directe in urma schimbărilor.

2. Resursele alternative de energie şi politicile verzi – Aceste teme, au fost preluate ȋn vestul Europei, inclusiv de către partidele conservatoare. In Germania de exemplu, cele mai multe măsuri verzi au fost luate de CDU/CSU.

Romȃnia are avantajul de a avea o producţie puternică de hidroenergie, ceea ce ne dă un avantaj faţă de alte ţari europene. Insă, acestea, dezvoltă ȋn mod intensiv tehnologii pentru energia solară şi eoliană ,iar aceste ţări, probabil ȋn 10-20 de ani, vor deveni mult mai competitive datorită acestora.

Europa aşteaptă alegerile ȋn Germania şi pentru a lămuri dosarul energetic, coaliţia conservator-liberală promiţȃnd că va tranşa problema ȋn primele luni ale noului mandat. Intre timp, ȋn Romȃnia s-a amȃnat plata certificatelor verzi catre producatorii de energie eoliană, iar ȋn ceea ce priveşte energia solara nu facem progrese pe niciun plan.

Totodată, nu există o campanie de informare a populaţiei despre noile tehnologii, avantajele şi dezavantajele (in primul rȃnd financiare) ale acestora. Singurul lucru vizibil pentru romȃni, este categoria “certificate verzi” din factura de electricitate.

In special generaţia tȃnară trebuie să inţeleagă faptul că energia generată ȋn mod convenţional nu mai poate ,din cauza scăderii rezervelor, fi produsă la nesfȃrşit, iar noi, ca societate trebuie să ne facem o strategie legată de aceasta.

3. Evoluţia demografică – Recensămȃntul din 2011 a arătat că populaţia ţării noastre a scăzut cu 3 milioane in ultimii 20 de ani. Această scădere are la bază ȋn primul rȃnd emigrarea multor cetaţeni, ȋn special tineri către vestul Europei dar şi o scădere a natalităţii pe fondul creşterii gradului de educaţie. Totodată, tinerii nu sunt atȃt de optimişti ȋn ceea ce priveşte viitorul, evitȃnd astfel sa facă mulţi copii.

Cu o rată a natalităţii de 1,6 Romȃnia trece printr-o scădere accelerată populaţiei. Acest lucru pune ȋn mod firesc presiune pe bugetul de pensii ȋnsă, pune o presiune si pe tȃnăra generaţie, care conştientizează ȋncetul cu ȋncetul că ceea ce acum li se pare normal, pensia, asigurarea medicala, etc, peste 30-40 de ani nu va mai fi de la sine inteles.

In ţara noastră nu există o dezbatere serioasă despre evoluţia demografică, creşterea ponderii romilor in populaţia Romȃniei sau despre depopularea anumitor zone. Aceste subiecte sunt evitate intr-un mod ciudat, urmȃnd ȋn mod firesc sa explodeze ȋn viitor.

4. Emigrarea/Imigrarea – Romȃnia este un exportator net de forţă de muncă, probabil cel mai de succes produs al nostru din ultimii 20 de ani. Aceşti cetăţeni, ce au plecat din ţară pentru un trai mai bun, au fost cei ce au alimentat constant economia ţării cu lichidiţăti trimise acasă şi au schimbat parţial şi mentalitaţile locale prin transferul de know-how adus din străinatate. Din păcate, nu avem o strategie clară pentru noua noastră diaspora şi, cu excepţia PDL, niciun partid se pare ca nu se preocupȃ de ei. S-a ajuns inclusiv in vara anului trecut să se incerce scoaterea lor de pe listele electorale permanente.

De emigrat, se emigreaza. Mai ȋntȃi a fost un val inspre ţările din sudul Europei, ȋn special oameni cu o pregătire medie şi acum, al doilea val, spre Germania. Aici ȋnsă sunt altfel de emigranţi, specialişti, ȋn special doctori, ingineri,etc. Oameni ȋn care statul romȃn a investit bani sunt luaţi acum de-a gata de către Germania, fiindca noi nu suntem ȋn stare sa ne restructurăm putredul sistem public.

Intrebarea care se pune este: Ce punem in loc? Parţial, gaura este acoperită de către cetăţenii romȃni proveniţi din Republica Moldova. Odată secătuit şi acest rezervor, va trebui sa ne obişnuim cu imigranţi din India, Bangladesh,Malaezia, ţările maghrebiene etc. Suntem oare pregătiţi ca societate pentru un astfel de val de imigranţi? Le spune vreun om politic cetăţenilor că este inevitabil să se intȃmple aşa ceva? Ca şi cele de mai sus, acest gen de subiecte nu se tratează ȋn societatea noastră şi iarăşi vom avea un şoc atunci cand viitorii imigranţi vor apărea subit printre noi.

5. Diferenţa ȋntre generaţii – Există ȋn mod firesc o mare diferenţă ȋntre generaţia pȃnă ȋn 40 de ani şi cea de peste 45 de ani. Felul in care sunt percepute noile tehnologii, capacitatea de comunicare, raportarea la ierarhii sunt total altfel la cei care s-au maturizat in ultimii 20 de ani. Romȃnia, ca şi celelalte state, are o societate ȋmpărţită pe din două: o parte care este ȋnca ancorată in vechi orȃnduieli ale trecutului, conservator-comunistă şi care inerţial a trecut prin tranziţie şi o altă parte, tanără, activă, ce nu este atat de preocupată de stat si care ȋşi doreşte totul repede.

Aceasta diferenţă de percepţie ȋntre generaţii, trebuie analizată atent sociologic, iar societatea trebuie sa găsească soluţii pentru a echilibra situaţia. Un exemplu clar ȋn acest sens a fost votul din 2012 la alegerile generale. Au votat masiv pensionarii, in speţă persoanele peste 50 de ani. Tinerii nu au fost deloc motivaţi să iasă la vot, iar dreapta nu a găsit mijloacele de a-i scoate din casa.

O mare provocare, in special a partidelor de centru-dreapta, va fi aceea de a crea acel mesaj potrivit tinerelor generaţii. Un mesaj modern şi totodata consistent, un mesaj care să se adapteze noilor caracteristici culturale ale tineretului.

La aceasta oră, partidele nu cred să fi ȋnţeles aceste nevoi şi ȋncearcă o abordare clasică a problemei, bazata mai mult pe logistică şi nu atat pe mesaj, forma lui si felul in care este transmis. Sunt convins ȋnsă că presiunea societăţii asupra partidelor de dreapta devine din ce ȋn ce mai mare şi vor nu vor, partidele trebuie să se adapteze la noile nevoi ale tinerilor.

Toate aceste teme sunt de maximă actualitate in Europa şi sunt ȋn sine, o soluţie la criza economică ce ne străbate continentul. Această criză este, mai mult decat percepem, o criză de identitate a modelului vestic, iar ea poate fi rezolvată doar prin redefinirea noastră ca societate.

Liderii noştri trebuie să dezbată public aceste teme, să facă cetăţenii să ȋnţeleagă era prin care trecem, a comunicaţiei continue, a reţelelor. Societatea nu mai poate fi privită piramidal ci matriceal.

Dreapta din Romȃnia şi ȋn special PDL, trebuie să ȋnţeleagă faptul că aceste teme sunt cele ce constituie baza unui program politic sănătos, pe care se poate constitui o strategie de dezvoltare economică. Aceasta ȋnsă, trebuie sa imbine nevoile noastre ca stat, felul nostru de a fi ca romȃni dar şi poziţionarea noastră in Uniunea Europeană.

In această perioadă se dezbat teme din ce ȋn ce mai serioase la nivel european, care vor afecta soarta continentului nostru pentru următoarele decenii. Aceste teme se reflectă ȋn mod firesc şi ȋn societatea noastră, ȋnsă, nimeni nu vorbeşte despre ele. In Romȃnia, guvernanţii se comportă ca şi cum nu ar avea nici un plan pe termen mediu şi lung, evitȃnd discuţia despre strategia de dezvoltare a ţării.

Din această perspectivă, evenimentul decisiv din acest an, ce va marca politicile europene pentru următorul deceniu, ȋl constituie alegerile din Germania. Dacă ,aşa cum spun sondajele, Angela Merkel şi CDU/CSU vor cȃştiga detasat, Germania ȋşi va pune din ce ȋn ce mai puternic amprenta asupra Uniunii Europene şi va rezolva o serie de dosare ce au fost pȃnă acum amȃnate.

Unde se află Romȃnia? Care este poziţia ei ȋn dezbaterile actuale din Europa? Toate acestea sunt pentru noi o dilemă. Am ajuns in situaţia ȋn care, nici ştim care sunt prioritaţile noastre pentru exerciţiul bugetar 2014 – 2020. Tot ce este ȋn afara acutul conflict intern de putere, este ignorat şi făcut sa pară mai puţin important decat este.