O simplă exemplificare a modului cum se ocupă Primăria Sectorului 1 și Primăria Capitalei de spațiile publice/rigole din sector (Calea Floreasca) și cum amenajează mediul privat un spațiu similar apropiat. În loc să cheltuie banii din „sponsorizări” dubioase pe parcuri deja reabilitate mai bine angajații primăriei s-ar mai plimba prin sector și ar observa pericolul public generat de indiferența lor : rigole transformate în coș de gunoi, bănci distruse și devenite pericol, trotuare cu risc major de accidentare.
În aceeași zonă mediul privat a amenajat exemplar un spațiu public asemănător
Concluzia: să privatizăm primăria? ….nu… să ne pese de sectorul nostru, să ne informăm și să nu mai lăsăm oameni care nu au realizat nimic până acum să ne conducă primăria… și de fapt, viața de zi cu zi! #sectorul1 #candidatliberal #profulaprimarie
Arhiva tag-ul pentru: administrație
O limbă de pământ lată de 30 de metri și lungă de doi kilometri marchează în mod bizar, dar foarte vizibil, o afacere imobiliară, din cauza căreia un teren important pentru economia zonei nu poate fi folosit de comunitate.
Soluția este la îndemâna Primăriei, care poate aloca din buget o sumă pentru achiziția acestui teren și transformarea lui într-un spațiu de servicii comunitare.
Locuitorii din zonă au dreptul la o viață decentă, iar administrația este obligată să le-o asigure. Aceasta este soluția pe care o propun în programul meu pentru primăria Sectorului 1.
Acestea sunt propunerile urbanistice de amenajare a zonei Laminorului, care au rezultat din consultarea pe care am avut-o cu echipa de arhitecți.
La sfârșitul zilei, un #lider trebuie să se înconjoare de oameni capabili, competenți și bine intenționați. Dacă și pentru tine soluțiile deștepte sunt contagioase te invit să le dai mai departe. Eu le voi propune oamenilor și, dacă voi ajunge primar, voi face tot posibilul să le implementez.
Intre oamenii politici exista o zicală “daca nu e prins in buget nu există!”. Aceste cuvinte, ce sunt pline de inţelesuri au reuşit in ultimii ani sa devine relative. Politica Ministerului de Finanţe, prevederile de incasări din impozitul de venit, cotele defalcate de TVA şi multe alte previziuni vădit exagerate, au dus la situaţia in care, ceea ce este scris in buget, sa nu fie de fapt acolo. Din aceasta perspectivă, Primăria Capitalei este campioană la categoria “asa nu!”.
Discutam in articolele precedente, de pericolul exagerarilor bugetare, de construcţia falsă a bugetului, generată de falsele cote defalcate venite de la Ministerul de Finanţe. Totodată, spuneam ca aceste cote, duc la construirea de bugete paralele, primăriile fiind nevoite sa aibe o lista oficială de investiţii dar şi una reală. Astfel, conform legii finanţelor publice, in luna iulie primăriile trebuie sa aprobe execuţia bugatară pe trimestrul trecut. Conform celor spuse de mine in aprilie, s-a observat un deficit mare de incasări din cotele defalcate. Astfel, administraţiile publice au fost nevoie sa execute rectificări bugetare in minus si să anuleze o serie de proiecte de investiţii anuntate la inceputul anului.
Pentru o mai bună inţelegere a impactului acestei rectificari in minus, vă voi da două exemple din Bucuresti: pe de-o parte Primăria Sectorului 1 şi pe cealaltă parte Primăria Capitalei:
La sectorul 1, s-a efectuat in sedinţa Consiliului Local din 25.07.2013 rectificarea bugetară in minus cu 82,5 milioane de lei, astfel, din 670 de mil prognozate ca şi incasări, s-au colectat doar 587,5 milioane ceea ce reprezinta o scădere cu 13,5% a bugetului PS1 pe semestrul 1. In mod firesc, aceasta scădere, datorată previziunilor false ale Ministerului de Finanţe a dus şi la tăieri in interiorul direcţiilor primăriei. La directia de şcoli au fost anulate proiecte de modernizare a şcolilor in valoare de 11 mil lei, iar la administraţia domeniului public au fost anulate proiecte de 7 milioane lei. Din fericire, Primăria Sectorului 1 a renegociat un credit mai vechi in aceasta vară, reuşind să amane plata unor rate in acest an şi sa economisească din dobanzi vreo 18 milioane de lei. Toate acestea au facut ca efectul asupra investiţiilor prognozate in anul 2013 sa nu mai fie atat de puternic ca şi in 2012, insa discutăm aici de un caz fericit. Aşteptăm sfarsitul anului pentru vedea evoluţiile incasarilor, insă devine clar ca acestea au un trend negativ.
Pe 29.07.2013 s-a desfăsurat şedinţa Consiliului General al Municipiului Bucuresti. Analizand ordinea de zi am observat că nu exista niciun punct legat de execuţia bugetară sau rectificarea bugetară, in ciuda prevederilor legii finanţelor publice locale, 273/2006, art. 49, alin. 12 si 13. Daca ar fi sa păstrăm proporţiile, Primăria Capitalei ar trebui sa facă o rectificare in minus, de aproximativ 300 de milioane de lei. Acest lucru insă, nu se intamplă. Astfel, şi anul acesta, domnul Oprescu reuşeşte sa creeze un buget fals, dar şi mai rău sa menţină un buget care dă speranţe companiilor ce lucrează pentru Primăria Capitalei, că işi vor incasa banii. Trebuie să ne aducem aminte, că anul trecut, Consiliul General, a fost pus in situaţia de a efectua o rectificare in minus de aproximativ 100 milioane de Euro, cu o săptamană inainte de Craciun. Aceşti bani au intrat ca datorie in 2013, iar din bugetul din acest an mare parte din execuţie a fost plata datoriilor. Acest lucru se pare ca nu se doreste a fi văzut de către cetăţenii Bucurestiului, iar lipsa de transparenţă a municipalităţii este aproape totală. Previziunile spun, că episodul de anul trecut se va repeta şi anul acesta, santierele deschise in Bucuresti vor fi blocate, firmele nu vor fi platite la timp, iar unele vor intra in faliment. Domnul primar Oprescu reuşeşte astfel, sa administreze intr-un mod catastrofal banii bucurestenilor.
Intr-un final aş dori sa adresez trei intrebări Primarului General, pe care le consider esenţiale ca cetătean al capitalei:
- Care sunt măsurile pe care le luaţi domnule primar pentru a opri rostogolirea datoriilor Primăriei Capitalei de la an la an?
- Există cumva o listă de priorităţi bugetare pentru Bucuresti care să poate fi consultată, astfel incat să inţelegem strategia de investiţii a primăriei?
- In ciuda unui Consiliu General dominat de USL, nu se vede o armonie intre primar şi consiliu, care sunt cauzele acestei lipse de colaborare ce se răsfrange asupra calitaţii vietii noastre in acest oraş?
In această perioadă se dezbat teme din ce ȋn ce mai serioase la nivel european, care vor afecta soarta continentului nostru pentru următoarele decenii. Aceste teme se reflectă ȋn mod firesc şi ȋn societatea noastră, ȋnsă, nimeni nu vorbeşte despre ele. In Romȃnia, guvernanţii se comportă ca şi cum nu ar avea nici un plan pe termen mediu şi lung, evitȃnd discuţia despre strategia de dezvoltare a ţării.
Din această perspectivă, evenimentul decisiv din acest an, ce va marca politicile europene pentru următorul deceniu, ȋl constituie alegerile din Germania. Dacă ,aşa cum spun sondajele, Angela Merkel şi CDU/CSU vor cȃştiga detasat, Germania ȋşi va pune din ce ȋn ce mai puternic amprenta asupra Uniunii Europene şi va rezolva o serie de dosare ce au fost pȃnă acum amȃnate.
Unde se află Romȃnia? Care este poziţia ei ȋn dezbaterile actuale din Europa?
Toate acestea sunt pentru noi o dilemă. Am ajuns in situaţia ȋn care, nici ştim care sunt prioritaţile noastre pentru exerciţiul bugetar 2014 – 2020. Tot ce este ȋn afara acutul conflict intern de putere, este ignorat şi făcut sa pară mai puţin important decat este.
La o primă analiză, se disting cinci teme mari europene, care au efect direct sau indirect asupra tării noastre:
1. Guvernanta economică a Uniunii Europene, este prima temă – o mai puternică integrare a statelor membre, ȋn special ȋn ceea ce priveşte politicile fiscale dar şi prin adoptarea Euro de către ţarile din est.
Noi, ca membru U.E. trebuie să ne punem o serie de ȋntrebări serioase legate de acest subiect. Ce este mai benefic pentru Romȃnia ȋn actualul context economic global? Să avem o politică monetară independentă, care să ne permită anumite măsuri de relansare bazate pe jonglarea inflaţiei sau ancorarea la Euro, cu avantajul diminuării drastice a inflaţiei dar totodată privȃnd statul de pȃrghiile politicilor monetare?
Dorim să ne păstrăm actuala structură a taxelor, cota unică de 16%, capacitatea de a creşte sau scădea rapid taxele ȋn funcţie de evoluţiile economice sau dorim să cedăm acest atribut Bruxelles-ului? Considerăm noi că sunt mai cinstiţi funcţionarii de la Bruxelles decat politicienii romȃni? Inţelegem noi romȃnii, ce inseamna o Europă federală? Conştientizăm avantajele aceste evoluţii?
Această discuţie nu se face in societatea noastră, ȋnsă lucrurile se intamplă, iar noi, ne vom trezi in faţa “fait accompli” fără a ne putea pune deloc amprenta, ca ţară, asupra evenimentelor şi fără a căpăta anumite beneficii directe in urma schimbărilor.
2. Resursele alternative de energie şi politicile verzi – Aceste teme, au fost preluate ȋn vestul Europei, inclusiv de către partidele conservatoare. In Germania de exemplu, cele mai multe măsuri verzi au fost luate de CDU/CSU.
Romȃnia are avantajul de a avea o producţie puternică de hidroenergie, ceea ce ne dă un avantaj faţă de alte ţari europene. Insă, acestea, dezvoltă ȋn mod intensiv tehnologii pentru energia solară şi eoliană ,iar aceste ţări, probabil ȋn 10-20 de ani, vor deveni mult mai competitive datorită acestora.
Europa aşteaptă alegerile ȋn Germania şi pentru a lămuri dosarul energetic, coaliţia conservator-liberală promiţȃnd că va tranşa problema ȋn primele luni ale noului mandat. Intre timp, ȋn Romȃnia s-a amȃnat plata certificatelor verzi catre producatorii de energie eoliană, iar ȋn ceea ce priveşte energia solara nu facem progrese pe niciun plan.
Totodată, nu există o campanie de informare a populaţiei despre noile tehnologii, avantajele şi dezavantajele (in primul rȃnd financiare) ale acestora. Singurul lucru vizibil pentru romȃni, este categoria “certificate verzi” din factura de electricitate.
In special generaţia tȃnară trebuie să inţeleagă faptul că energia generată ȋn mod convenţional nu mai poate ,din cauza scăderii rezervelor, fi produsă la nesfȃrşit, iar noi, ca societate trebuie să ne facem o strategie legată de aceasta.
3. Evoluţia demografică – Recensămȃntul din 2011 a arătat că populaţia ţării noastre a scăzut cu 3 milioane in ultimii 20 de ani. Această scădere are la bază ȋn primul rȃnd emigrarea multor cetaţeni, ȋn special tineri către vestul Europei dar şi o scădere a natalităţii pe fondul creşterii gradului de educaţie. Totodată, tinerii nu sunt atȃt de optimişti ȋn ceea ce priveşte viitorul, evitȃnd astfel sa facă mulţi copii.
Cu o rată a natalităţii de 1,6 Romȃnia trece printr-o scădere accelerată populaţiei. Acest lucru pune ȋn mod firesc presiune pe bugetul de pensii ȋnsă, pune o presiune si pe tȃnăra generaţie, care conştientizează ȋncetul cu ȋncetul că ceea ce acum li se pare normal, pensia, asigurarea medicala, etc, peste 30-40 de ani nu va mai fi de la sine inteles.
In ţara noastră nu există o dezbatere serioasă despre evoluţia demografică, creşterea ponderii romilor in populaţia Romȃniei sau despre depopularea anumitor zone. Aceste subiecte sunt evitate intr-un mod ciudat, urmȃnd ȋn mod firesc sa explodeze ȋn viitor.
4. Emigrarea/Imigrarea – Romȃnia este un exportator net de forţă de muncă, probabil cel mai de succes produs al nostru din ultimii 20 de ani. Aceşti cetăţeni, ce au plecat din ţară pentru un trai mai bun, au fost cei ce au alimentat constant economia ţării cu lichidiţăti trimise acasă şi au schimbat parţial şi mentalitaţile locale prin transferul de know-how adus din străinatate. Din păcate, nu avem o strategie clară pentru noua noastră diaspora şi, cu excepţia PDL, niciun partid se pare ca nu se preocupȃ de ei. S-a ajuns inclusiv in vara anului trecut să se incerce scoaterea lor de pe listele electorale permanente.
De emigrat, se emigreaza. Mai ȋntȃi a fost un val inspre ţările din sudul Europei, ȋn special oameni cu o pregătire medie şi acum, al doilea val, spre Germania. Aici ȋnsă sunt altfel de emigranţi, specialişti, ȋn special doctori, ingineri,etc. Oameni ȋn care statul romȃn a investit bani sunt luaţi acum de-a gata de către Germania, fiindca noi nu suntem ȋn stare sa ne restructurăm putredul sistem public.
Intrebarea care se pune este: Ce punem in loc? Parţial, gaura este acoperită de către cetăţenii romȃni proveniţi din Republica Moldova. Odată secătuit şi acest rezervor, va trebui sa ne obişnuim cu imigranţi din India, Bangladesh,Malaezia, ţările maghrebiene etc. Suntem oare pregătiţi ca societate pentru un astfel de val de imigranţi? Le spune vreun om politic cetăţenilor că este inevitabil să se intȃmple aşa ceva? Ca şi cele de mai sus, acest gen de subiecte nu se tratează ȋn societatea noastră şi iarăşi vom avea un şoc atunci cand viitorii imigranţi vor apărea subit printre noi.
5. Diferenţa ȋntre generaţii – Există ȋn mod firesc o mare diferenţă ȋntre generaţia pȃnă ȋn 40 de ani şi cea de peste 45 de ani. Felul in care sunt percepute noile tehnologii, capacitatea de comunicare, raportarea la ierarhii sunt total altfel la cei care s-au maturizat in ultimii 20 de ani. Romȃnia, ca şi celelalte state, are o societate ȋmpărţită pe din două: o parte care este ȋnca ancorată in vechi orȃnduieli ale trecutului, conservator-comunistă şi care inerţial a trecut prin tranziţie şi o altă parte, tanără, activă, ce nu este atat de preocupată de stat si care ȋşi doreşte totul repede.
Aceasta diferenţă de percepţie ȋntre generaţii, trebuie analizată atent sociologic, iar societatea trebuie sa găsească soluţii pentru a echilibra situaţia. Un exemplu clar ȋn acest sens a fost votul din 2012 la alegerile generale. Au votat masiv pensionarii, in speţă persoanele peste 50 de ani. Tinerii nu au fost deloc motivaţi să iasă la vot, iar dreapta nu a găsit mijloacele de a-i scoate din casa.
O mare provocare, in special a partidelor de centru-dreapta, va fi aceea de a crea acel mesaj potrivit tinerelor generaţii. Un mesaj modern şi totodata consistent, un mesaj care să se adapteze noilor caracteristici culturale ale tineretului.
La aceasta oră, partidele nu cred să fi ȋnţeles aceste nevoi şi ȋncearcă o abordare clasică a problemei, bazata mai mult pe logistică şi nu atat pe mesaj, forma lui si felul in care este transmis. Sunt convins ȋnsă că presiunea societăţii asupra partidelor de dreapta devine din ce ȋn ce mai mare şi vor nu vor, partidele trebuie să se adapteze la noile nevoi ale tinerilor.
Toate aceste teme sunt de maximă actualitate in Europa şi sunt ȋn sine, o soluţie la criza economică ce ne străbate continentul. Această criză este, mai mult decat percepem, o criză de identitate a modelului vestic, iar ea poate fi rezolvată doar prin redefinirea noastră ca societate.
Liderii noştri trebuie să dezbată public aceste teme, să facă cetăţenii să ȋnţeleagă era prin care trecem, a comunicaţiei continue, a reţelelor. Societatea nu mai poate fi privită piramidal ci matriceal.
Dreapta din Romȃnia şi ȋn special PDL, trebuie să ȋnţeleagă faptul că aceste teme sunt cele ce constituie baza unui program politic sănătos, pe care se poate constitui o strategie de dezvoltare economică. Aceasta ȋnsă, trebuie sa imbine nevoile noastre ca stat, felul nostru de a fi ca romȃni dar şi poziţionarea noastră in Uniunea Europeană.
In această perioadă se dezbat teme din ce ȋn ce mai serioase la nivel european, care vor afecta soarta continentului nostru pentru următoarele decenii. Aceste teme se reflectă ȋn mod firesc şi ȋn societatea noastră, ȋnsă, nimeni nu vorbeşte despre ele. In Romȃnia, guvernanţii se comportă ca şi cum nu ar avea nici un plan pe termen mediu şi lung, evitȃnd discuţia despre strategia de dezvoltare a ţării.
Din această perspectivă, evenimentul decisiv din acest an, ce va marca politicile europene pentru următorul deceniu, ȋl constituie alegerile din Germania. Dacă ,aşa cum spun sondajele, Angela Merkel şi CDU/CSU vor cȃştiga detasat, Germania ȋşi va pune din ce ȋn ce mai puternic amprenta asupra Uniunii Europene şi va rezolva o serie de dosare ce au fost pȃnă acum amȃnate.
Unde se află Romȃnia? Care este poziţia ei ȋn dezbaterile actuale din Europa? Toate acestea sunt pentru noi o dilemă. Am ajuns in situaţia ȋn care, nici ştim care sunt prioritaţile noastre pentru exerciţiul bugetar 2014 – 2020. Tot ce este ȋn afara acutul conflict intern de putere, este ignorat şi făcut sa pară mai puţin important decat este.
La o primă analiză, se disting cinci teme mari europene, care au efect direct sau indirect asupra tării noastre:
1. Guvernanta economică a Uniunii Europene, este prima temă – o mai puternică integrare a statelor membre, ȋn special ȋn ceea ce priveşte politicile fiscale dar şi prin adoptarea Euro de către ţarile din est.
Noi, ca membru U.E. trebuie să ne punem o serie de ȋntrebări serioase legate de acest subiect. Ce este mai benefic pentru Romȃnia ȋn actualul context economic global? Să avem o politică monetară independentă, care să ne permită anumite măsuri de relansare bazate pe jonglarea inflaţiei sau ancorarea la Euro, cu avantajul diminuării drastice a inflaţiei dar totodată privȃnd statul de pȃrghiile politicilor monetare?
Dorim să ne păstrăm actuala structură a taxelor, cota unică de 16%, capacitatea de a creşte sau scădea rapid taxele ȋn funcţie de evoluţiile economice sau dorim să cedăm acest atribut Bruxelles-ului? Considerăm noi că sunt mai cinstiţi funcţionarii de la Bruxelles decat politicienii romȃni? Inţelegem noi romȃnii, ce inseamna o Europă federală? Conştientizăm avantajele aceste evoluţii?
Această discuţie nu se face in societatea noastră, ȋnsă lucrurile se intamplă, iar noi, ne vom trezi in faţa “fait accompli” fără a ne putea pune deloc amprenta, ca ţară, asupra evenimentelor şi fără a căpăta anumite beneficii directe in urma schimbărilor.
2. Resursele alternative de energie şi politicile verzi – Aceste teme, au fost preluate ȋn vestul Europei, inclusiv de către partidele conservatoare. In Germania de exemplu, cele mai multe măsuri verzi au fost luate de CDU/CSU.
Romȃnia are avantajul de a avea o producţie puternică de hidroenergie, ceea ce ne dă un avantaj faţă de alte ţari europene. Insă, acestea, dezvoltă ȋn mod intensiv tehnologii pentru energia solară şi eoliană ,iar aceste ţări, probabil ȋn 10-20 de ani, vor deveni mult mai competitive datorită acestora.
Europa aşteaptă alegerile ȋn Germania şi pentru a lămuri dosarul energetic, coaliţia conservator-liberală promiţȃnd că va tranşa problema ȋn primele luni ale noului mandat. Intre timp, ȋn Romȃnia s-a amȃnat plata certificatelor verzi catre producatorii de energie eoliană, iar ȋn ceea ce priveşte energia solara nu facem progrese pe niciun plan.
Totodată, nu există o campanie de informare a populaţiei despre noile tehnologii, avantajele şi dezavantajele (in primul rȃnd financiare) ale acestora. Singurul lucru vizibil pentru romȃni, este categoria “certificate verzi” din factura de electricitate.
In special generaţia tȃnară trebuie să inţeleagă faptul că energia generată ȋn mod convenţional nu mai poate ,din cauza scăderii rezervelor, fi produsă la nesfȃrşit, iar noi, ca societate trebuie să ne facem o strategie legată de aceasta.
3. Evoluţia demografică – Recensămȃntul din 2011 a arătat că populaţia ţării noastre a scăzut cu 3 milioane in ultimii 20 de ani. Această scădere are la bază ȋn primul rȃnd emigrarea multor cetaţeni, ȋn special tineri către vestul Europei dar şi o scădere a natalităţii pe fondul creşterii gradului de educaţie. Totodată, tinerii nu sunt atȃt de optimişti ȋn ceea ce priveşte viitorul, evitȃnd astfel sa facă mulţi copii.
Cu o rată a natalităţii de 1,6 Romȃnia trece printr-o scădere accelerată populaţiei. Acest lucru pune ȋn mod firesc presiune pe bugetul de pensii ȋnsă, pune o presiune si pe tȃnăra generaţie, care conştientizează ȋncetul cu ȋncetul că ceea ce acum li se pare normal, pensia, asigurarea medicala, etc, peste 30-40 de ani nu va mai fi de la sine inteles.
In ţara noastră nu există o dezbatere serioasă despre evoluţia demografică, creşterea ponderii romilor in populaţia Romȃniei sau despre depopularea anumitor zone. Aceste subiecte sunt evitate intr-un mod ciudat, urmȃnd ȋn mod firesc sa explodeze ȋn viitor.
4. Emigrarea/Imigrarea – Romȃnia este un exportator net de forţă de muncă, probabil cel mai de succes produs al nostru din ultimii 20 de ani. Aceşti cetăţeni, ce au plecat din ţară pentru un trai mai bun, au fost cei ce au alimentat constant economia ţării cu lichidiţăti trimise acasă şi au schimbat parţial şi mentalitaţile locale prin transferul de know-how adus din străinatate. Din păcate, nu avem o strategie clară pentru noua noastră diaspora şi, cu excepţia PDL, niciun partid se pare ca nu se preocupȃ de ei. S-a ajuns inclusiv in vara anului trecut să se incerce scoaterea lor de pe listele electorale permanente.
De emigrat, se emigreaza. Mai ȋntȃi a fost un val inspre ţările din sudul Europei, ȋn special oameni cu o pregătire medie şi acum, al doilea val, spre Germania. Aici ȋnsă sunt altfel de emigranţi, specialişti, ȋn special doctori, ingineri,etc. Oameni ȋn care statul romȃn a investit bani sunt luaţi acum de-a gata de către Germania, fiindca noi nu suntem ȋn stare sa ne restructurăm putredul sistem public.
Intrebarea care se pune este: Ce punem in loc? Parţial, gaura este acoperită de către cetăţenii romȃni proveniţi din Republica Moldova. Odată secătuit şi acest rezervor, va trebui sa ne obişnuim cu imigranţi din India, Bangladesh,Malaezia, ţările maghrebiene etc. Suntem oare pregătiţi ca societate pentru un astfel de val de imigranţi? Le spune vreun om politic cetăţenilor că este inevitabil să se intȃmple aşa ceva? Ca şi cele de mai sus, acest gen de subiecte nu se tratează ȋn societatea noastră şi iarăşi vom avea un şoc atunci cand viitorii imigranţi vor apărea subit printre noi.
5. Diferenţa ȋntre generaţii – Există ȋn mod firesc o mare diferenţă ȋntre generaţia pȃnă ȋn 40 de ani şi cea de peste 45 de ani. Felul in care sunt percepute noile tehnologii, capacitatea de comunicare, raportarea la ierarhii sunt total altfel la cei care s-au maturizat in ultimii 20 de ani. Romȃnia, ca şi celelalte state, are o societate ȋmpărţită pe din două: o parte care este ȋnca ancorată in vechi orȃnduieli ale trecutului, conservator-comunistă şi care inerţial a trecut prin tranziţie şi o altă parte, tanără, activă, ce nu este atat de preocupată de stat si care ȋşi doreşte totul repede.
Aceasta diferenţă de percepţie ȋntre generaţii, trebuie analizată atent sociologic, iar societatea trebuie sa găsească soluţii pentru a echilibra situaţia. Un exemplu clar ȋn acest sens a fost votul din 2012 la alegerile generale. Au votat masiv pensionarii, in speţă persoanele peste 50 de ani. Tinerii nu au fost deloc motivaţi să iasă la vot, iar dreapta nu a găsit mijloacele de a-i scoate din casa.
O mare provocare, in special a partidelor de centru-dreapta, va fi aceea de a crea acel mesaj potrivit tinerelor generaţii. Un mesaj modern şi totodata consistent, un mesaj care să se adapteze noilor caracteristici culturale ale tineretului.
La aceasta oră, partidele nu cred să fi ȋnţeles aceste nevoi şi ȋncearcă o abordare clasică a problemei, bazata mai mult pe logistică şi nu atat pe mesaj, forma lui si felul in care este transmis. Sunt convins ȋnsă că presiunea societăţii asupra partidelor de dreapta devine din ce ȋn ce mai mare şi vor nu vor, partidele trebuie să se adapteze la noile nevoi ale tinerilor.
Toate aceste teme sunt de maximă actualitate in Europa şi sunt ȋn sine, o soluţie la criza economică ce ne străbate continentul. Această criză este, mai mult decat percepem, o criză de identitate a modelului vestic, iar ea poate fi rezolvată doar prin redefinirea noastră ca societate.
Liderii noştri trebuie să dezbată public aceste teme, să facă cetăţenii să ȋnţeleagă era prin care trecem, a comunicaţiei continue, a reţelelor. Societatea nu mai poate fi privită piramidal ci matriceal.
Dreapta din Romȃnia şi ȋn special PDL, trebuie să ȋnţeleagă faptul că aceste teme sunt cele ce constituie baza unui program politic sănătos, pe care se poate constitui o strategie de dezvoltare economică. Aceasta ȋnsă, trebuie sa imbine nevoile noastre ca stat, felul nostru de a fi ca romȃni dar şi poziţionarea noastră in Uniunea Europeană.
In această perioadă se dezbat teme din ce ȋn ce mai serioase la nivel european, care vor afecta soarta continentului nostru pentru următoarele decenii. Aceste teme se reflectă ȋn mod firesc şi ȋn societatea noastră, ȋnsă, nimeni nu vorbeşte despre ele. In Romȃnia, guvernanţii se comportă ca şi cum nu ar avea nici un plan pe termen mediu şi lung, evitȃnd discuţia despre strategia de dezvoltare a ţării.
Din această perspectivă, evenimentul decisiv din acest an, ce va marca politicile europene pentru următorul deceniu, ȋl constituie alegerile din Germania. Dacă ,aşa cum spun sondajele, Angela Merkel şi CDU/CSU vor cȃştiga detasat, Germania ȋşi va pune din ce ȋn ce mai puternic amprenta asupra Uniunii Europene şi va rezolva o serie de dosare ce au fost pȃnă acum amȃnate.
Unde se află Romȃnia? Care este poziţia ei ȋn dezbaterile actuale din Europa? Toate acestea sunt pentru noi o dilemă. Am ajuns in situaţia ȋn care, nici ştim care sunt prioritaţile noastre pentru exerciţiul bugetar 2014 – 2020. Tot ce este ȋn afara acutul conflict intern de putere, este ignorat şi făcut sa pară mai puţin important decat este.
La o primă analiză, se disting cinci teme mari europene, care au efect direct sau indirect asupra tării noastre:
1. Guvernanta economică a Uniunii Europene, este prima temă – o mai puternică integrare a statelor membre, ȋn special ȋn ceea ce priveşte politicile fiscale dar şi prin adoptarea Euro de către ţarile din est.
Noi, ca membru U.E. trebuie să ne punem o serie de ȋntrebări serioase legate de acest subiect. Ce este mai benefic pentru Romȃnia ȋn actualul context economic global? Să avem o politică monetară independentă, care să ne permită anumite măsuri de relansare bazate pe jonglarea inflaţiei sau ancorarea la Euro, cu avantajul diminuării drastice a inflaţiei dar totodată privȃnd statul de pȃrghiile politicilor monetare?
Dorim să ne păstrăm actuala structură a taxelor, cota unică de 16%, capacitatea de a creşte sau scădea rapid taxele ȋn funcţie de evoluţiile economice sau dorim să cedăm acest atribut Bruxelles-ului? Considerăm noi că sunt mai cinstiţi funcţionarii de la Bruxelles decat politicienii romȃni? Inţelegem noi romȃnii, ce inseamna o Europă federală? Conştientizăm avantajele aceste evoluţii?
Această discuţie nu se face in societatea noastră, ȋnsă lucrurile se intamplă, iar noi, ne vom trezi in faţa “fait accompli” fără a ne putea pune deloc amprenta, ca ţară, asupra evenimentelor şi fără a căpăta anumite beneficii directe in urma schimbărilor.
2. Resursele alternative de energie şi politicile verzi – Aceste teme, au fost preluate ȋn vestul Europei, inclusiv de către partidele conservatoare. In Germania de exemplu, cele mai multe măsuri verzi au fost luate de CDU/CSU.
Romȃnia are avantajul de a avea o producţie puternică de hidroenergie, ceea ce ne dă un avantaj faţă de alte ţari europene. Insă, acestea, dezvoltă ȋn mod intensiv tehnologii pentru energia solară şi eoliană ,iar aceste ţări, probabil ȋn 10-20 de ani, vor deveni mult mai competitive datorită acestora.
Europa aşteaptă alegerile ȋn Germania şi pentru a lămuri dosarul energetic, coaliţia conservator-liberală promiţȃnd că va tranşa problema ȋn primele luni ale noului mandat. Intre timp, ȋn Romȃnia s-a amȃnat plata certificatelor verzi catre producatorii de energie eoliană, iar ȋn ceea ce priveşte energia solara nu facem progrese pe niciun plan.
Totodată, nu există o campanie de informare a populaţiei despre noile tehnologii, avantajele şi dezavantajele (in primul rȃnd financiare) ale acestora. Singurul lucru vizibil pentru romȃni, este categoria “certificate verzi” din factura de electricitate.
In special generaţia tȃnară trebuie să inţeleagă faptul că energia generată ȋn mod convenţional nu mai poate ,din cauza scăderii rezervelor, fi produsă la nesfȃrşit, iar noi, ca societate trebuie să ne facem o strategie legată de aceasta.
3. Evoluţia demografică – Recensămȃntul din 2011 a arătat că populaţia ţării noastre a scăzut cu 3 milioane in ultimii 20 de ani. Această scădere are la bază ȋn primul rȃnd emigrarea multor cetaţeni, ȋn special tineri către vestul Europei dar şi o scădere a natalităţii pe fondul creşterii gradului de educaţie. Totodată, tinerii nu sunt atȃt de optimişti ȋn ceea ce priveşte viitorul, evitȃnd astfel sa facă mulţi copii.
Cu o rată a natalităţii de 1,6 Romȃnia trece printr-o scădere accelerată populaţiei. Acest lucru pune ȋn mod firesc presiune pe bugetul de pensii ȋnsă, pune o presiune si pe tȃnăra generaţie, care conştientizează ȋncetul cu ȋncetul că ceea ce acum li se pare normal, pensia, asigurarea medicala, etc, peste 30-40 de ani nu va mai fi de la sine inteles.
In ţara noastră nu există o dezbatere serioasă despre evoluţia demografică, creşterea ponderii romilor in populaţia Romȃniei sau despre depopularea anumitor zone. Aceste subiecte sunt evitate intr-un mod ciudat, urmȃnd ȋn mod firesc sa explodeze ȋn viitor.
4. Emigrarea/Imigrarea – Romȃnia este un exportator net de forţă de muncă, probabil cel mai de succes produs al nostru din ultimii 20 de ani. Aceşti cetăţeni, ce au plecat din ţară pentru un trai mai bun, au fost cei ce au alimentat constant economia ţării cu lichidiţăti trimise acasă şi au schimbat parţial şi mentalitaţile locale prin transferul de know-how adus din străinatate. Din păcate, nu avem o strategie clară pentru noua noastră diaspora şi, cu excepţia PDL, niciun partid se pare ca nu se preocupȃ de ei. S-a ajuns inclusiv in vara anului trecut să se incerce scoaterea lor de pe listele electorale permanente.
De emigrat, se emigreaza. Mai ȋntȃi a fost un val inspre ţările din sudul Europei, ȋn special oameni cu o pregătire medie şi acum, al doilea val, spre Germania. Aici ȋnsă sunt altfel de emigranţi, specialişti, ȋn special doctori, ingineri,etc. Oameni ȋn care statul romȃn a investit bani sunt luaţi acum de-a gata de către Germania, fiindca noi nu suntem ȋn stare sa ne restructurăm putredul sistem public.
Intrebarea care se pune este: Ce punem in loc? Parţial, gaura este acoperită de către cetăţenii romȃni proveniţi din Republica Moldova. Odată secătuit şi acest rezervor, va trebui sa ne obişnuim cu imigranţi din India, Bangladesh,Malaezia, ţările maghrebiene etc. Suntem oare pregătiţi ca societate pentru un astfel de val de imigranţi? Le spune vreun om politic cetăţenilor că este inevitabil să se intȃmple aşa ceva? Ca şi cele de mai sus, acest gen de subiecte nu se tratează ȋn societatea noastră şi iarăşi vom avea un şoc atunci cand viitorii imigranţi vor apărea subit printre noi.
5. Diferenţa ȋntre generaţii – Există ȋn mod firesc o mare diferenţă ȋntre generaţia pȃnă ȋn 40 de ani şi cea de peste 45 de ani. Felul in care sunt percepute noile tehnologii, capacitatea de comunicare, raportarea la ierarhii sunt total altfel la cei care s-au maturizat in ultimii 20 de ani. Romȃnia, ca şi celelalte state, are o societate ȋmpărţită pe din două: o parte care este ȋnca ancorată in vechi orȃnduieli ale trecutului, conservator-comunistă şi care inerţial a trecut prin tranziţie şi o altă parte, tanără, activă, ce nu este atat de preocupată de stat si care ȋşi doreşte totul repede.
Aceasta diferenţă de percepţie ȋntre generaţii, trebuie analizată atent sociologic, iar societatea trebuie sa găsească soluţii pentru a echilibra situaţia. Un exemplu clar ȋn acest sens a fost votul din 2012 la alegerile generale. Au votat masiv pensionarii, in speţă persoanele peste 50 de ani. Tinerii nu au fost deloc motivaţi să iasă la vot, iar dreapta nu a găsit mijloacele de a-i scoate din casa.
O mare provocare, in special a partidelor de centru-dreapta, va fi aceea de a crea acel mesaj potrivit tinerelor generaţii. Un mesaj modern şi totodata consistent, un mesaj care să se adapteze noilor caracteristici culturale ale tineretului.
La aceasta oră, partidele nu cred să fi ȋnţeles aceste nevoi şi ȋncearcă o abordare clasică a problemei, bazata mai mult pe logistică şi nu atat pe mesaj, forma lui si felul in care este transmis. Sunt convins ȋnsă că presiunea societăţii asupra partidelor de dreapta devine din ce ȋn ce mai mare şi vor nu vor, partidele trebuie să se adapteze la noile nevoi ale tinerilor.
Toate aceste teme sunt de maximă actualitate in Europa şi sunt ȋn sine, o soluţie la criza economică ce ne străbate continentul. Această criză este, mai mult decat percepem, o criză de identitate a modelului vestic, iar ea poate fi rezolvată doar prin redefinirea noastră ca societate.
Liderii noştri trebuie să dezbată public aceste teme, să facă cetăţenii să ȋnţeleagă era prin care trecem, a comunicaţiei continue, a reţelelor. Societatea nu mai poate fi privită piramidal ci matriceal.
Dreapta din Romȃnia şi ȋn special PDL, trebuie să ȋnţeleagă faptul că aceste teme sunt cele ce constituie baza unui program politic sănătos, pe care se poate constitui o strategie de dezvoltare economică. Aceasta ȋnsă, trebuie sa imbine nevoile noastre ca stat, felul nostru de a fi ca romȃni dar şi poziţionarea noastră in Uniunea Europeană.
Sursa: Contributors